Capital TV. Din achiziţiile statului român. „Hârtia cumpărată prin SEAP costa cu 25% mai mult decât cea en-detail de la colţul blocului”

Dacă avem un sistem electronic de achiziţii publice (SEAP) bine pus la punct, cum se explică numărul mare de contracte încheiate în defavoarea statului, prin care se scurg sume importante de la buget?

Acest sistem "a fost prezentat ca un panaceu, acolo urma să se întâlnească oferta cu cererea" şi totul să decurgă perfect, a spus Elena Tudose, director la Institutul de Politici Publice (IPP), în cadrul emisiunii Capital TV, emisiune transmisă de postul B1.

"În realitate, SEAP-ul poate fi viciat în multe moduri. Unele sunt chestiuni de eroare, altele de eroare mai deliberată, ca să zic aşa. De la un punct încolo, tehnicile pot părea ilare. O primărie o puteţi regăsi trecută cu p mic, iar oraşul cu O mare… e suficient să schimbi un caracter sau o diacritică şi în sistem nu îţi mai apare o autoritate contractantă, ci şase", a explicat Tudose.

Directorul IPP a adăugat că "SEAP a fost gândit pentru a reprezenta o piaţă electronică, dar şi un instrument de informare, pe care să îl folosim şi noi şi să ajungem la aceleaşi concluzii fără să avem un doctorat în achiziţii publice; cel puţin celui de-al doilea deziderat nu-i răspunde acest sistem".

Institutul de Politici Publice a realizat, la sfârşitul anului trecut, o analiză potrivit căreia "la categorii de produse extrem de simple – hârtie cumpărată de autorităţi contractante – preţul prin SEAP este în medie cu 23-25% mai mare decât dacă s-ar fi cumpărat hârtie en-detail de la colţul blocului", a arătat Elena Tudose.