Duminică, 19 ianuarie 2020, în calendarul creștin ortodox sunt pomeniți Sfântul Cuvios Macarie cel Mare și Macarie Alexandrinul, precum și Sfântul Ierarh Marcu, mitropolitul Efesului și Sfânta Muceniță Eufrasia.

Este Duminica a 29-a după Rusalii, numită și a celor 10 leproși.

”Macarie Egipteanul”

Sfântul Macarie cel Mare (295-392 d.Hr.), cunoscut și ca Macarie Egipteanul, a fost unul dintre Părinții pustiei egiptene cu cea mai mare autoritate, fiind mucenic al sfântului Antonie cel Mare.

Sfântul Cuviosul Macarie cel Mare s-a născut în partea de nord a Egiptului, într-o familie creştină, tatăl său fiind preot. Întâmplându-se, ca la câteva zile după căsătorie, să moară atât soţia cât şi părinţii săi, care purtau numele părinţilor biblici, Avraam şi Sara, şi la fel ca aceştia au avut singurul lor copil la o vârstă înaintată, Sfântul Cuvios Macarie a părăsit locurile natale şi s-a făcut monah.

A mers în cel mai adânc pustiu

În urma unei întâmplări care i-a produs multă tulburare a decis să meargă în pustia ”cea mai adâncă”, în pustiul ce se numea Sketis.

Despre petrecerea sa în pustiu există o serie de apoftegme, consemnate de Patericul egiptean. Potrivit unei astfel de relatări: ”Spuneau unii despre avva Macarie egipteanul, că suindu-se de la Schit şi ducând nişte coşniţe, ostenind, a şezut; şi s-a rugat, zicând: Dumnezeule, Tu ştii că nu mai pot! Şi îndată s-a aflat lângă râu”.

La fel se pune că: ”A zis avva Macarie: de ne vom aduce aminte de răutăţile ce ne fac oamenii, ridicăm puterea aducerii aminte de Dumnezeu. Iar de ne vom aduce aminte de răutăţile diavolilor vom fi nerăniţi”.

Ce este interzis cu desăvârșire

Monah din prima generaţie a părinţilor retraşi în pustie, Cuviosul Macarie prezicea ucenicilor decăderea centrelor Nitria şi Sketis, atunci când acestea nu vor mai fi fost oaze de linişte: ”Când veţi vedea că se zideşte chilie aproape de luncă, să ştiţi că aproape este pustiirea lui (Schitului); când veţi vedea copaci, să ştiţi că lângă uşi este; când veţi vedea copii, luaţi-vă cojoacele voastre şi fugiţi”.

În această zi de sărbătoare, credincioșii nu au voie să se certe, să înjure, să hulească numele Domnulul, să coase sau să spele. Altfel, atrag mânia lui Dumnezeu.