În timp ce unii colecţionează timbre, alţii traversează munţii sau pornesc în călătorii lungi de mii de kilometri, pe bicicletă. Calitatea echipamentului este aproape la fel de importantă ca pregătirea fizică a sportivului.
Pentru adevăraţii pasionaţi de cicloturism, traversarea Transfăgărăşanului într-o etapă de 150 de kilometri poate însemna un „antrenament“. O simplă plimbare cu bicicleta la munte nu este însă un sport extrem. Dar poate deveni aşa pe parcurs. „Mountain biking-ul a evoluat în multe ramuri şi subramuri, mai ales cel sportiv (competiţional), existând acum cross-country, freeride, downhill şi altele, fiecare având diverse subdiscipline şi variante, necesitând biciclete specifice şi pregătire specifică“, spune Radu Mititean, director executiv al Clubului de Cicloturism Napoca.
Astfel, înainte de a scoate banii din buzunar pentru „setul de roţi“, novicele ar face bine să solicite sfatul unui specialist, deoarece o bicicletă trebuie aleasă în funcţie de pregătirea fizică şi scopul distracţiei. „Recomandăm magazinele de specialitate şi nu supermarketurile. Consultanţa necesară primilor paşi în mountain biking, importantă la alegerea corectă a echipamentului, poate fi oferită de către cluburile sportive sau alţi pasionaţi ai acestui sport“, spune Tiberiu Macaveiu, director general al Surmont Sport. Clubul Surmont este unul dintre primii organizatori români de evenimente internaţionale de mountain bike. „Am dat cam 1.900 de lei pe bicicletă, acum câţiva ani. În şase luni schimbasem câteva piese cu încă vreo 500 de lei. Anul trecut am mai plătit 1.200 de lei pe îmbunătăţiri. Nu fac sport extrem cu ea şi este o bicicletă medie“, spune Mihai Prisecaru, sales & marketing mmanager al Incentive Insight, companie care organizează evenimente speciale de tip incentive şi team building. Anul trecut, Incentive Insight a organizat, pentru 22 de sportivi, etapa românească a unui tur de ciclism. Din totalul distanţei de 4.100 de km, dintre Sankt Petersburg şi Istanbul, cicliştii au parcurs circa 800 de km prin România.
Accesoriile sunt de maximă importanţă
În acest hobby, o alegere prost făcută te poate costa scump. „Calitatea bicicletei şi a accesoriilor, inclusiv îmbrăcămintea, poate contribui în mod semnificativ la creşterea satisfacţiei. În plus, te poate scuti de multe neplăceri sau chiar de accidentări“, spun reprezentanţii portalului MyBike. Potrivit acestora, este bine ca acest sport să fie început pe drumuri uşoare, cu plimbări de maximum două ore, în care urcările şi coborârile să nu fie prea abrupte în primele ieşiri. Pentru excursiile pe munte, echipa ideală este de patru sau cinci membri. „Un grup mai mare poate întâmpina mai multe probleme tehnice, în timp ce o echipă prea mică este mai vulnerabilă la accidente şi rătăciri“, precizează Carol Varga, reprezentant al fundaţiei EnduRoMania.
Printre mărcile de biciclete cele mai cunoscute la noi în ţară se regăsesc nume precum BeOne, Giant, Kona, Magellan, Merida, Mongoose, Orbea, Scott, Specialized, Trek. Mai sunt şi alte mărci puternice, ceva mai puţin cunoscute în România, cum ar fi Cannondale, Felt, Gary Fisher, GT, Pinnacle. Materialele folosite, modul cum „lucrează“ angrenajele, tehnologia care stă în spatele unei furci sau al unui cadru cu suspensie sunt doar câteva exemple care fac diferenţa între o bicicletă de 300 de lei şi una de 2.500 lei. „Oricât ar fi de bună şi de scumpă bicicleta pe care o cumperi, poate să nu ţi se potrivească“, atrage atenţia Mircea Florescu, directorul magazinului de biciclete şi accesorii Assport. Bicicleta poate fi cumpărată pe componente şi apoi asamblată, cu 45 de lei, însă în acest mod preţul final este ceva mai mare.
Bicicletele se pot închiria. Acest lucru nu este valabil însă şi pentru hainele speciale necesare excursiilor de aventură. O pereche de pantofi sport, un costum special, un rucsac de 25-30 litri, o pereche de ochelari de soare, toate sunt necesare la drum lung, preţul lor se ridicându-se la circa 800-1.000 de lei. Chiria unei biciclete şi a unei căşti poate duce la circa 40-50 de lei/zi. O trusă tehnică minimă, o cameră de schimb, o pompă pot scoate din buzunar încă 100 de lei. În cazul drumeţiilor nocturne, un far sau o lanternă frontală sunt foarte utile. Potrivit lui Cătălin Gavrilă, membru al Asociaţiei Bike Attack Reşiţa, serviciile unui trainer sau ghid pot costa 70 de euro pe zi, iar o bicicletă (plus cască) poate costa numai 25 euro pe zi, în anumite condiţii. Conform acestuia, un program de şapte zile de aventură mountain biking începe de la 400 de euro, dar poate ajunge până la 1.000 de euro. În concluzie, pentru două zile în condiţii organizate, cu tot cu închirierea bicicletei, ar trebui să avem un buget de circa 350-450 lei/persoană, cu toate serviciile incluse.
Accesoriile de marcă pot costa o avere, dar necesarul se acoperă cu aproximativ 300-400 de lei
O cască bună, are un preţ de 150 de lei. Costul poate ajunge la 550 de lei pentru protecţie totală (full face), în cazul curselor downhill.
O armură completă pentru torso, cu protecţie detaşabilă pentru coloană, mobilitate şi ventilaţie maximă, cu prindere pe degetul mare, poate costa circa 450 de lei.
Biciclete bune pentru weekendurile la munte ale începătorilor pot fi cumpărate cu 800 – 1.500 de lei. Pentru cele destinate specialiştilor, preţurile depăşesc 4.500 de lei şi ajung la câteva mii de euro, în funcţie de tipul bicicletei, marcă şi dotări.
Preţurile pantalonilor, mulaţi sau largi pot varia între 150 de lei şi chiar 300 de lei, în funcţie de grosime şi protecţie.
Mânuşile costă între 30 şi 50 de lei pentru modelele fără degete, de vară, şi până la 150 de lei, pentru modele cu strat de protecţie din carbon.
