2005, au fost republicate Normele metodologice de aplicare a OG nr. 128/1998.Prin denumirea generica de bunuri confiscate sau intrate, potrivit legii, in proprietatea privata a statului, trebuie inteles nu numai bunuri mobile, ci si bunuri imobile, sume de bani, mijloace de plata sau titluri de valoare.Una peste alta, bunurile intrate in proprietatea statului, in diverse circumstante au, conform ordonantei amintite, trei destinatii posibile: comercializarea, acordarea gratuita sau distrugerea. Dar sa ne intoarcem de unde am plecat, respectiv la acele bunuri intrate in proprietatea statului si valorificate prin magazine proprii, direct de la locul de depozitare sau de la locul la care acestea se afla, prin licitatii publice, in regim de consignatie sau prin intermediul burselor de marfuri. Modalitatea concreta de valorificare este decisa de catre directorul executiv al Directia Generala a Finantelor Publice judetene sau a municipiului Bucuresti sau de catre seful administratiei finantelor publice de sector, dupa caz.Unul din elementele de atractie a acestor marfuri este faptul ca nu se poate vorbi, in cazul lor, de un cost de achizitie. Ceea ce permite, cel putin teoretic, vanzarea lor la niste preturi mai mici decat preturile marfurilor de acelasi tip, existente pe piata. Conform legii, stabilirea pretului initial (evaluarea initiala) va tine seama de preturile de pe piata pentru aceleasi produse sau similare, de gradul de uzura, utilitatea bunurilor, cantitate, caracterul sezonier, termen de valabilitate. Pretul final va depinde de forma de comercializare: angro, en-detail, prin licitatie publica sau in regim de consignatie.Este de presupus totusi ca, chiar si in absenta pretului de achizitie, exista alte costuri care trebuie acoperite. Acestea pot fi, dupa caz: sortare, manipulare, transport, depozitare, conservare, analiza, fotografiere, filmare, marcare, etichetare, expertiza, garantia aferenta bunurilor de folosinta indelungata, organizarea licitatiilor, publicitatea, dezmembrarea.
Statul ofera o oarecare garantie
Legea insa ia in considerare posibilitatea ca marfurile sa nu poata fi vandute deloc sau nu la pretul stabilit initial. In consecinta, pretul poate fi redus: cu pana la 30% din pretul initial dupa primele 30 de zile de la data punerii in vanzare si apoi pana la 75% in intervalul de 150 de zile de la data primei evaluari. Aceasta procedura este aplicabila in cazul vanzarii prin magazine proprii sau in regim de consignatie. Reducerea de pret sau reevaluarea bunurilor poate avea loc si in cazul licitatiilor, daca nu se obtine valoarea de pornire a licitatiei.Acesta este un alt element de atractie – faptul ca bunurile confiscate pot fi vandute la preturi foarte mici, chiar si cu riscul de a nu se acoperi costurile generate de punerea lor in vanzare. In acest caz, statul isi va asuma pierderea. Nu insa si intermediarii, care isi vor incasa comisionul, chiar daca mai mic decat cel preconizat initial. Exceptie fac cei care au ca unic obiect de activitate vanzarea de bunuri confiscate si care, cu alte cuvinte, „traiesc“ din comisionul obtinut din vanzare. Nu putem sa nu ne gandim ca e loc destul pentru diverse „aranjamente“ care sa dea impresia ca bunurile sunt nevandabile, in scopul reducerii preturilor. Daca din asta ar castiga consumatorul final, am fi chiar foarte multumiti. Dar oare chiar asa stau lucrurile? De altfel, daca citim obligatiile persoanelor juridice sau fizice care primesc spre valorificare astfel de produse, vom vedea ca ele sunt destul de generale si se refera, printre altele, la pastrarea lor in bune conditii, neinlocuirea lor cu produse de calitate inferioara, expunerea lor permanenta si luarea de masuri pentru vanzarea lor rapida. Singura problema este ca legea nu prevede expres nici un fel de sanctiuni in cazul nerespectarii acestor obligatii.Un alt element interesant este faptul ca, deoarece sunt trecute prin mana statului, exista o garantie privind calitatea bunurilor. Cu exceptia marfurilor foarte perisabile, pentru care comercialitzarea se face imediat, pentru celelalte, comisia de evaluare poate solicita un aviz de calitate. Mai mult de atat, ele vor fi vandute – cel putin teoretic – cu respectarea tuturor normelor legale privind protectia consumatorului. In practica, lucrurile se pare ca nu stau intotdeauna astfel si ne referim, spre exemplu la normele privind etichetarea produselor.Una peste alta, valorificarea bunurilor intrate in proprietatea statului este o afacere in toata regula si spunem asta doar amintindu-ne de comunicatele de presa prin care se raportau controale si confiscari de bunuri in valoare de mai multe zeci de miliarde de lei.