Declaraţia a fost făcută în contextul semnării de către România, la Bruxelles, a Tratatului privind stabilitatea, coordonarea şi guvernanţa în cadrul uniunii economice şi monetare. Prin disciplina fiscală pe care o impune, tratatul este văzut ca un instrument care să ducă la creştere economică durabilă, ocuparea forţei de muncă, competitivitate şi coeziune socială în Uniunea Europeană. În acelaşi timp, aceeaşi disciplină fiscală riscă să limiteze disponibilitatea statelor semnatare către investiţii.
 
“Este trist şi revoltător faptul că România nu are proiecte “la cheie”, gata să pornească, iar investiţiile străine directe sunt în cădere liberă. Ştiu un singur proiect major care poate fi implementat rapid, îl ştie toată lumea, e vorba de proiectul minier de la Roșia Montană, o investiţie directă de două miliarde de dolari. Totuşi, răspunsul autorităţilor, oricare ar fi el, trenează de ani buni. Ce semnal dă România investitorilor, prin această lipsă de decizie? O ţară în dezvoltare are nevoie de industrie, nu putem să supravieţuim doar prin construcţia de maşini a celor de la Dacia”, susţine Bogdan Baltazar.
 
Importanţa industriei, în special a industriei extractive pe plan european este susţinută şi de recentul parteneriat pentru inovaţie în domeniul materiilor prime propus de Uniunea Europeană, care îşi propune să crească producţia proprie de materii prime a Uniunii şi implicit la scăderea dependenţei de importuri. Parteneriatul, propus în ultima zi a lunii februarie, va coaliza statele membre, companiile şi cercetătorii în efortul de a intensifica activităţile de explorare, extracţie şi procesare a materiilor prime.
 
În legătură cu această coaliţie europeană ce îşi propune să creeze noi locuri de muncă, şi Ion Popescu, președintele Confederaţiei Sindicale Naţionle Meridian, se declară un susţinător al investiţiilor: “Susţinem cu tărie o revigorare a producţiei industriale în România, care ar fi o sursă sigură de creştere economică reală, pe termen lung. Industria extractivă are un potenţial uriaş de dezvoltare şi de creare de locuri de muncă, dar ea nu se poate face fără investiţii masive. Cu bani de la buget, România nu poate decât să închidă mine, fără ca nici măcar să le ecologizeze. Banii privaţi sunt cei care pot redeschide minele, pe baze moderne şi viabile”.
 
După 1998, în România s-au închis 550 de mine şi au rămas fără loc de muncă peste 80.000 de oameni, iar numărul disponibilizaţilor din sectorul minier continua să crească. “Sigur că nu ne vom întoarce la mineritul tradiţional şi nici nu este benefic să ne propunem asta. Este nevoie de un minerit modern şi performant, care să utilizeze cele mai bune practici disponibile. O industrie minieră modernă aduce beneficii atât economiilor, cât şi oamenilor, prin miile de locuri de muncă pe care le creează”, concluzionează Ion Popescu, liderul confederaţiei sindicale.