Benedict al XVI-lea, papa confruntat cu scandalurile care au marcat Biserica Catolică

Benedict al XVI-lea, care şi-a anunţat luni retragerea din pontificat, un eveniment cu un singur precedent în istoria Bisericii Catolice, va lăsa amintirea unui papă teolog rezervat şi riguros, preocupat să clarifice mesajul credinţei catolice şi hotărât în faţa divizărilor şi scandalurilor cu care s-a confruntat lumea catolică în ultimii ani.

Acest intelectual bavarez, ajuns la 19 aprilie 2005 în fruntea Vaticanului cu o reputaţie de conservator intransigent, pe care a ştiut să o atenueze de-a lungul anilor, a fost nevoit să gestioneze criza cea mai puternică a Bisericii Catolice contemporane, aceea a dezvăluirilor în serie privind abuzuri sexuale comise asupra copiilor de membri ai clerului, agravată de tăcerea vinovată a ierarhiei Bisericii.

Afirmând că "cea mai mare persecuţie" a Bisericii vine de la ea însăşi prin propriile păcate, Benedict al XVI-lea a cerut ‘iertare’ victimelor în iunie 2010 şi toleranţă zero faţă de aceste fapte.

În 2012, papa a fost confruntat în interiorul Vaticanului cu un scandal de scurgere de documente confidenţiale, ce a adus la arestarea propriului său majordom, Paolo Gabriele.

Joseph Ratzinger, care împlinise 78 de ani când i-a succedat lui Ioan Paul al II-lea în 2005, şi-a marcat pontificatul prin apărarea valorilor creştine ale Europei, înfiinţând un dicasteriu pentru ‘noua evanghelizare’ a societăţilor decreştinate.

A analizat tulburările unei societăţi care şi-a pierdut reperele şi a considerat că un creştinism revenit la esenţă poate încă să atragă tinerele generaţii. În sute de discursuri, a încercat că explice frumuseţea mesajului creştin, care nu trebuie să se adapteze ideilor aflate vremelnic la modă, ceea ce i-a atras din partea detractorilor reproşul că trăieşte "într-o bulă".

Temperament solidar, timid chiar şi în gesturi, Benedict al XVI-lea a călătorit mai puţin decât predecesorul său şi s-a impus mediatic mai puţin decât acesta.

A apărat familia tradiţională şi a rămas pe linia constantă a Bisericii de ostilitate faţă de avort şi eutanasie. În noiembrie 2010 însă, a făcut senzaţie admiţând, în cartea de interviuri ‘Lumina lumii’, folosirea prezervativului ‘în anumite cazuri’, pentru evitarea riscului de contaminare cu maladii transmisibile pe cale sexuală.

Nu a făcut nicio concesie în problema celibatului preoţilor sau a hirotonisirii femeilor, şi nu a reformat Curia romană, dezamăgind multe aşteptări.
Sub pontificatul său însă, finanţele Vaticanului au fost însănătoşite, iar criteriile de numire a episcopilor au devenit mai exigente.
Sursa: Agerpres