Autoritatile romane au caracterizat transant bancile populare: institutii cu grad de risc extrem de ridicat, dar pana acum singura masura luata a fost aceea de a stopa proliferarea lor, printr-o ordonanta emisa in vara anului trecut.
Prin legea din 1996 au avut voie sa se numeasca banci. De aici prima confuzie in randul deponentilor, abil speculata de administratorii bancilor populare, porniti in batalia atragerii de resurse. Apoi, un rol important l-a jucat reclama. Cu o puternica publicitate, bancile populare au ajuns repede in casele oamenilor. Ametiti de spoturi publicitare, de o puzderie de cifre aruncate pe ecranele televizoarelor sau in paginile ziarelor, oamenii au fost usor sensibilizati sa-si lase banii pe mana unor institutii de credit a caror bonitate nu putea sa fie probata de vreo autoritate a statului, neexistand reglementari in acest sens. Credibilitatea atarna de declaratiile propriilor administratori ai bancilor
populare. insa nu de putine ori s-a dovedit ca vorbele n-au corespondent in practica, chiar in domenii reglementate. Nu era Paunescu regele incoronat al Romaniei? Si cand s-a trecut la puricarea afacerilor lui s-au descoperit numai datorii.
BPR are miros de trandafiri
S-a spus, despre bancile populare, ca au in spate parlamentari si ca acesta este motivul pentru care nici un paragraf de lege nu a fost schimbat pana acum. Despre Banca Populara Romana, institutia care acopera aproape toata piata bancilor populare, se spune ca are in conducere oameni apropiati membrilor PDSR. Prima alaturare s-a facut dupa preluarea de catre BPR a pachetului majoritar de actiuni de la Banca Unirea, o banca ce s-a creat avand in jur simpatizanti PDSR. Chiar presedintele bancii recunoaste ca are printre cunoscutii apropiati nume marcante din PDSR.
Lucrurile se complica insa cand se pune problema utilizarii fondurilor atrase de la deponenti. Atata vreme cat nu exista norme de prudenta, stabilite prin lege, cat nu exista o autoritate de supraveghere a operatiunilor acestor institutii de credit, banii pot fi folositi in interesul unor grupuri restranse de oameni sau, pur si simplu, risipiti din orgolii ce ating hotarele megalomaniei. Banca Populara Romana poate fi un exemplu. Emil Botea, presedintele BPR, si-a marturisit dorinta de extindere a institutiei pe care o conduce. Dupa Banca Unirea, a pus ochii pe Albina, inainte ca aceasta sa-si dea obstescul sfarsit. Apoi a vizat Bankcoop, unde inca mai crede ca poate obtine active, valorificate de lichidator. Iar lantul bancilor comerciale pe care Botea declara ca a pus ochii nu a luat sfarsit. Speculand apropierea termenului pana la care bancile comerciale trebuie sa-si majoreze capitalul social la 100 miliarde lei, a inceput sa atace acolo unde crede ca banii BPR sunt bine veniti. Banca Columna este un exemplu. Sunt voci care spun ca Botea, impreuna cu Virgil Magureanu, de al carui fiu este frecvent vizitat, si-a pus in gand sa salveze Banca Columna, prin preluarea ei de catre BPR. Botea a confirmat aceste zvonuri si sustine, in plus, ca a inceput negocieri si cu alte banci – Banca Internationala a Religiilor, Libra Bank – pentru participarea la majorarea capitalul social. Este cert ca Botea simte cum streangul se strange, o data cu finalizarea proiectului de lege privind functionarea cooperativelor de credit, si in perspectiva unor reglementari noi vrea sa se puna la adapostul bancilor comerciale. insa ce garantii poate prezenta pentru deponenti, in conditiile in care BPR este in plin proces de extindere?
De altfel, intentia lui Botea de a prelua actiuni de la alte societati este mai veche. La un an de la infiintarea Bancii Populare Romane, in 1997, speculand legea care oferea salariatilor facilitati pentru cumpararea actiunilor societatilor la care lucreaza si un moment critic pentru PAS de la Gastroserv – Brasov, Botea a preluat 47% din actiunile firmei brasovene. Printr-o dispozitie de plata emisa de Banca Populara Romana, Botea a platit pentru actiunile preluate 2,4 miliarde lei, potrivit declaratiei presedintelui PAS de atunci, Adrian Anca. Pentru a intra in legalitate, si-a adus cartea de munca la Gastroserv, unde ocupa functia de director general, dar a uitat, ulterior, de angajamentul pe care si l-a luat fata de PAS. intelegerea intre PAS si Emil Botea viza, pe de o parte, obligatia presedintelui BPR de a achita datoriile societatii, in schimbul preluarii actiunilor aferente, iar pe de alta parte, obligatia de a oferi salariatilor Gastroserv facilitati in exploatarea sau preluarea unor spatii din societate. Nerespectarea intelegerii a atras razbunarea salariatilor, care l-au actionat pe Botea in instanta, unde a fost pus pe tapet modul fraudulos in care acesta a desfiintat PAS si a preluat actiunile.
Robinson
intra in cooperativa
Gastroserv nu este singura achizitie a presedintelui BPR. La sfarsitul anului trecut, prin societatea Tora Invest la care este actionar, Botea a cumparat 17% din pachetul de actiuni ale societatii Robinson din Predeal. Contravaloarea lor se ridica la aproape 5 miliarde lei, reprezentand 300.000 dolari.
Exemplele de mai sus arata cum se pot risipi sumele atrase in cooperativele de credit – banci populare. Exista insa si tehnici ingenioase prin care aceste institutii sunt folosite pentru a se pierde urma banilor.
in intortocheatul scandal „privatizarea CiCo Bucuresti” exista cel putin un castigator: Banca Populara Furnica. Cooperativa de credit „s-a trezit” cu un depozit fabulos pentru o astfel de institutie, de aproape patru milioane USD (echivalentul in lei). Banii – peste 50 miliarde lei – nu au ajuns din conturile CiCo (deschise la doua mari banci de stat)
direct la Furnica, ci printr-o succesiune de transferuri bancare. Grupul de investitori care preluase, cu 11
luni in urma, pachetul de 76,5% din actiunile CiCo (grup format din Sorin Beraru si firmele Pharma Tech si Grupul Industrial Titan) a mutat banii din banca in banca, pana le-a gasit destinatia ideala: depozit la Furnica, pe 12 luni, cu o dobanda dubla fata de cea a pietei bancare, dar si cu o clauza de penalizare de 25% daca depozitul e spart mai devreme de un an. Gurile rele zic ca initiativa plasamentului la Furnica a apartinut lui Sorin Beraru. Desigur, e doar o legenda, intocmai ca si afirmatiile unor oameni de rau cum ca Beraru a vrut sa ascunda banii intr-o cooperativa de care este strans legat.
Redevenita actionar majoritar la CiCo (in urma anularii tranzactiei cu pachetul de 76,5% din actiuni), SIF Muntenia a constatat ca a disparut contractul de depozit la Banca Populara Furnica. Dupa cautari asidue, intr-un final aproape fericit, contractul a fost gasit in arhivele cooperativei. Finalul cu adevarat fericit al povestii ar fi recuperarea integrala a depozitului si a dobanzii.    

De la prefectura, in fruntea unei banci populare
Bancile populare au gasit la Targu-Jiu un teren propice pentru a-si derula afacerile. Banca Populara Romana a fost prima care a simtit ca poate atrage o parte din fondurile alocate pentru someri, in special pentru cei care provin din sectorul minier, si si-a deschis un sediu in spatiul ocupat de un butic. La fel a procedat si Invest Bank sau Banca Populara „Izvor”, care are sediul intr-un fost bar, unde tejgheaua tine acum loc pentru registrele institutiei. Ultima banca populara care a aparut in Targu-Jiu este Concordia Romana. A