fost acompaniata de o inflatie tinuta sub control, de circa 6,5%, si in conditiile unui excedent de cont curent de peste un procent din PIB. Explicatia acestor evolutii tine atat de conjunctura economiei mondiale, cat si de evolutia ciclica a tarilor din regiune. Cererea sporita de materii prime, venita din partea Asiei, a ridicat pretul materiilor prime. Tarile Americii Latine au putut exporta la preturi in creste o gama variata de produse, de la petrol la porumb si de la minereu de fier la zahar. Apoi, politicile guvernamentale prudente, puse in practica dupa problemele de la sfarsitul anilor ‘90, au garantat stabilitatea economiilor din regiune.Totusi, saracia in care se afla o mare parte a populatiei din aceste tari submineaza dezvoltarea pe termen lung, asa ca sunt necesare reforme care sa stimuleze cresterea durabila. Reteta FMI-ului pentru tarile din regiune nu este deloc straina unui est-european: cresterea bazei de impozitare, reducerea datoriei publice, dar pastrarea calitatii serviciilor publice, mai ales in cazul celor destinate categoriilor cele mai defavorizate. Raportul dintre datoriile statului si PIB ramane ridicat in majoritatea tarilor din regiune, de peste 55 la suta. In cazul economiilor mari, precum Mexic, Brazilia sau Argentina, raportul depaseste 60 de procente. Aceste niveluri depasesc chiar si situatia de la sfarsitul anilor ‘90, cand s-a declansat criza. Diminuarea acestor datorii va reduce puternic vulnerabilitatea regiunii la diferite socuri economice si va spori marja de actiune a guvernelor fata de evolutiile ciclice de pe piete-cheie, cum ar fi cazul materiilor prime, si ar permite implicarea mai activa a guvernelor in programele de infrastructura. Alte puncte nevralgice ale Americii Latine sunt sistemele juridice fragile, obstacolele birocratice in calea afacerilor, slabiciunea sectoarelor financiare si a pietei muncii. Primele masuri luate de guvernele din regiune, incurajate de cresterea economica, se refera la intarirea disciplinei financiare. Analistii se asteapta la rezistenta din partea diferitelor grupuri in momentul cand reformele vor lua amploare. Desi puternica, dezvoltarea Americii Latine este departe de ritmurile galopante din Asia, iar diferentele dintre veniturile mai multor categorii sociale nu s-au redus in urma recentelor evolutii favorabile.Dar poate cele mai promitatoare evolutii se inregistreaza pe plan politic. Traditionala instabilitate din America Latina pare sa se fi diminuat in ultimii ani, lasand loc unor regimuri mai democratice, care beneficiaza de larga reprezentativitate. Totusi, situatiile difera mult in regiune. Sa comparam doar situatia presedintelui mexican Vincente Fox, care a fost seful reprezentantei Coca-Cola din aceasta tara, cu a venezueleanului Hugo Chavez, prieten si admirator al comunistului Fidel Castro. Si aliantele economice sunt foarte diferite si schimbatoare. Mexicul face parte din NAFTA, zona de liber schimb din nordul Americii, in timp ce Brazilia, Argentina si alte tari mai mici din regiune incearca sa creeze o zona economica tot mai integrata. In celasi timp, Chile a semnat un tratat de comert liber cu SUA si este dat ca exemplu al succesului economic si ca model in cercurile neoliberale.Tarile Americii Latine raman mult mai inchise in privinta comertului international fata de alte zone aflate in curs de dezvoltare, exemplul cel mai la indemana fiind China. Aceasta implicare limitata in procesul de globalizare descurajeaza competitia pe pietele nationale, cu efect direct asupra sanatatii economiei. Si in acest domeniu este nevoie de reforme profunde si rapide.Ar fi bine ca guvernele din regiune sa aiba fata de aceste reforme acelasi entuziasm ca cel al dansatorilor de samba…

America Latina creste mai repede decat tarile OECD dar ramane in urma Asiei de Est

Dezvoltarea economiilor din America Latina a depasit ritmul de crestere din tarile dezvoltate, dar se afla mult in urma Asiei. Analistii afirma ca, in lipsa unor reforme profunde in modul de guvernare si in sistemele juridic, financiar si de achizitii publice, cresterea economica in regiune nu este durabila. Diminuarea ritmului de crestere a economiei mondiale, in special a Asiei, poate scadea cererea de produse agricole si materii prime, unul din motoarele cresterii economice a tarilor din America Latina. Datoriile statelor din regiune diminueza sansele de succes a reformelor.

Investitiile straine directe in tarile aflate in curs de dezvoltare

Sfarsitul anilor ‘90 a marcat cea mai mare pondere a investitiilor straine directe (ISD) in produsul intern brut al tarilor in curs de dezvoltare, de trei procente. Analistii prevad ca, in urmatorii ani, volumul ISD se va stabiliza la niveluri putin mai ridicate de doi la suta. In termeni nominali, ISD vor cunoaste o crestere continua in 2005 si 2006, urmand tendinta inceputa acum doi ani. Asia va lua si de aceasta data „caimacul“ investitiilor straine, China si, mai nou, India fiind preferatele companiilor occidentale si japoneze.