Dinamica preţul benzinei (citiţi şi al motorinei) este unul dintre misterele cele mai adânci ale comerţului românesc. Nu ştiu exact cum e pe la alţii, bănui că nu e o mare diferenţă, dar la noi obişnuieşte să crească încet dar sigur. Pe vremea marii companii de stat, salturile se făceau cu procente de două cifre şi cu scandalul de rigoare. Nu-i chiar de colo să creşti preţul cu 15% peste noapte.
Mai nou, producătorii şi distribuitorii privaţi de benzină au învăţat marketing.
Atunci când scumpeşti un produs esenţial, energia, trebuie să ai o explicaţie solidă. În cazul benzinei, aproape orice e o explicaţie „solidă”. De la majorarea cotaţiei Brent şi devalorizarea leului şi până la cheful de viaţă a lui Hugo Chavez în Venezuela ori migraţia păsărilor călătoare pe deasupra Golfului.
Oricare ar fi explicaţia şi oricât de raţională, de genul că s-a majorat costul cu materia primă, argumentarea scumpirii benzinei are un defect major. Nimeni nu poate să explice de ce, atunci când preţul petrolului scade pe pieţe internaţionale şi leul îşi revine, preţul la pompă nu se reduce în mod corespunzător. Nu mai fac aici o defalcare a preţului, o analiză pe influenţe şi alte chestii tehnice care până la urmă nu lămuresc enigmatica şi perpetua creştere. E un mister contabil cred eu. Companiile aprobă un buget de venituri la începutul anului şi niciun manager serios n-o să ia în considerare un venit mai mic doar pentru motivul că se reduc costurile.
Cum spuneam, companiile petroliere au învăţat marketing, o lecţie banală. Niciodată nu scumpesc dintr-o dată produsele. M-am uitat pe o evoluţie a preţului benzinei la una din companiile mari de la noi. Niciodată nu a scumpit cu mai mult de câţiva bani. De fapt, o medie a unei scumpiri e pe undeva pe la 2-3 bani, adică atât de puţin că nu merită nici măcar un comunicat de presă amărât. Numai că sunt, de la începutul anului, zeci de scumpiri. Ce-i drept, au fost şi două trei ieftiniri, tot la nivelul banilor. Trăgând linie, de la începutul acestui an şi până ieri, preţul benzinei la compania respectivă a crescut de la 5,03 lei/litru la 5,50 lei/litru. Asta înseamnă o creştere reală de 10% în nici un an. Cum ar fi putut justifica scumpirea, în condiţiile în care petrolul are în acest moment aproape exact aceeaşi cotaţie ca la începutul anului, euro e pe acolo iar statul n-a umblat la accize? N-ar fi putut fără scandal şi fară mizerie pe brand, dar nici nu au nevoie. Scumpind săptămânal, cu câte un bănuţ doi, benzinarii nu sunt nevoiţi să dea vreo explicaţie pentru că publicul nu bagă în seamă o diferenţă de 50 de bani la un plin. Asta cel puţin în teorie.
Dincolo de strategia de marketing, declaraţia de ieri a Marianei Gheorghe, şefa Petrom, mi se pare curajoasă, dacă nu chiar inconştientă. Complet diferit de stilul tradiţional al petroliştilor, doamna Gheorghe a spus că Petrom a scumpit motorina pentru că exista cerere pe piaţă. Şi cum, în capitalism, în piaţa liberă, preţul unui produs este o reflectare a cererii şi ofertei, compania a decis că e un moment bun să scumpească. Nu pot să spun decât că are, principial, dreptate şi să apreciez onestitatea. Mă întreb totuşi cum de toate companiile producătoare de combustibili din piaţă reuşesc performanţa de a-şi sincroniza preţurile şi nivelul acestora.