După ce se bucurase de două luni promițătoare, în iulie, vânzările lui Stef­fen Knoop au scăzut cu 30%. Micuța sa companie din Hamburg, Wascut, comercializează uleiuri pentru răcirea și curățarea mașinăriilor de mari dimensiuni. „Mersul firmei mele se aseamănă cu cel al economiei naționale“, crede domnul Knoop, care încearcă acum să se dumirească dacă prăbușirea vânzărilor este cauzată de plecarea masivă în concediu a potențialilor clienți sau de vreun fenomen mai profund. Și analiștii, care se presupune că ar avea o viziune mai complexă și pe termen lung asupra contextului economic, se întreabă același lucru.
Speranțele întregii Europe atârnă de Germania, văzută ca o locomotivă greoaie, dar care continuă să pufăie chiar și atunci când regiuni întinse ale zonei euro reintră în recesiune. Optimiștii sunt de părere că, atâta timp cât cea mai mare economie a continentului crește, și vecinii săi mai au șanse să iasă la suprafață. Statisticile din 14 august confirmă că PIB-ul Germaniei a crescut în trimestrul doi față de trimestrul unu, însă cu doar 0,3%. Mai bine decât Franța, care a rămas pe zero, decât Spania (minus 0,4%) sau Italia (minus 0,7%). Totuși, cu o evoluție atât de modestă, se mai poate pune problema ca Germania să-și scoată vecinii din mlaștină?

2012, an cu năbădai
Până la finalul anului trecut, creșterea economiei germane devenise tot mai vioaie. Apoi, încetul cu încetul, au apărut câteva semnale de alarmă. Indicele privind climatul de business calculat de Ifo (Institutul pentru Cercetare Economică) a început să scadă în august 2011, iar de atunci nu a mai părăsit panta descendentă. Iar în iulie a.c. a ajuns la cea mai mică valoare de la mijlocul lui 2009 și până acum. Tot anul trecut a luat-o în jos și indicele managerilor de achiziții realizat de Markit/BME; în iunie a atins cel mai redus nivel din iunie 2009. Prăbușire materializată în scăderea cu 1,7% a contractelor semnate de companiile germane în iunie, față de mai – aici intrând o reducere cu 2,1% a comenzilor interne și cu 4,9% a celor venite din zona euro.
Totuși, exporturile nemțești continuă să impresioneze. Majoritatea companiilor orientate spre export au raportat cifre bune în prima jumătate a anului. În contrapondere la colapsul cererii din zona euro, au fost găsite piețe bune de desfacere în statele în dezvoltare din Asia, Europa Centrală și America, iar slăbirea monedei euro nu a făcut decât să dea un impuls suplimentar activității economice. Surplusul comercial al Germaniei este atât de mare – aproape 100 de miliarde de euro în primele șase luni ale anului – încât Comisia Europeană și OCDE au început să apostrofeze Berlinul. „Surplusul balanței de plăți nu poate justifica o implicare externă“, le-a răspuns un purtător de cuvânt al guvernului. Este contrazis de o mulțime de analiști, dar și de Confederația Sindicatelor Germane din Comerț, care fac constant apel la sporirea investițiilor publice și la stimularea cererii interne.
Și totuși, consumul domestic se prezintă foarte bine. Vânzările din retail au crescut cu 2,9%, în iunie, față de aceeași lună a anului trecut. Piața muncii este solidă, în ciuda disponibilizărilor masive din retail, bănci și companiile de electricitate. Contractele colective de muncă au dus, în unele sectoare, la majorări salariale de 4,5%. Piața imobiliară este, la rândul său, înfloritoare, mai ales în marile orașe. Studiul GfK privind așteptările consumatorilor arată că populația este optimistă și dispusă să consume, însă se teme că economia germană ar putea fi trasă în jos de restul zonei euro. Asociația retailerilor din Germania, HDE, prevede o creștere anuală a vânzărilor de doar 1,5%, în condițiile în care la șase luni cifra a fost dublă. Asta, pentru că spre finalul anului s-ar putea aglomera mai multe riscuri, cum ar fi scumpirea benzinei și a electricității, dar și o eventuală „infectare“ cu criza zonei euro.

Europa, bat-o vina
Ce îi înspăimântă însă cu adevărat pe economiști este scăderea investițiilor de capital. Dacă firmele se feresc să investească în noi capacități, este greu de crezut că cererea internă se poate susține în continuare. Fără îndoială că trebuie făcut ceva în această privință, spune decis Mario Ohoven, președintele Asociației pentru IMM-uri. Unele companii, în frunte cu marii producători auto, nu s-au lăsat pe tânjală: BMW se extinde în China, Marea Britanie și America de Nord, Daimler tocmai ce a deschis o fabrică de camioane în India, iar Volkswagen are în plan investiții de 60 de miliarde de euro până în 2016. 
În ciuda vânzărilor-record înregistrate de aceste multinaționale la nivel global, ele nu sunt imune la fluctuațiile pieței auto europene – de altfel, aceasta a scăzut cu 6% doar în prima jumătate a anului. Așa se face că BMW a vândut cu 0,5% mai puțin pe continent (și cu 1,5% mai puțin în Germania), în al doilea trimestru, față de același interval din 2011. De asemenea, Daimler a comercializat cu 11% mai puține Mercedesuri în Occident în iulie 2012 față de iulie 2011. Iar aceștia sunt producătorii de succes. Vânzările Opel/Vauxhall, subsidiara europeană a GM, s-au prăbușit cu 14% în prima jumătate a anului. Pe termen lung, este posibil ca scăderea cererii din Europa să amenințe serios industria auto germană și rețeaua de producători de componente. Și, indiferent de cât de atractivă este piața internațională, UE absoarbe cam 40% din totalul exporturilor germane.
Cei care speră că reducerea dependenței germane de importuri ar putea veni din impulsionarea consumului domestic nădăjduiesc în van. Industria locală de retail și servicii nu se pricepe deloc la seducerea clienților. Sunt relevante aici prăbușirile a patru companii din retail care nu au reușit să se adapteze la era internetului – Schlecker (lanț farmaceutic), Neckermann (casă de comenzi prin poștă), Görtz (magazine de încălțăminte) și Karstadt (magazine universale).
Germaniei îi va fi extrem de dificil să-și continue creșterea în acest context neprielnic, spune Stefan Schneider, de la Deutsche Bank.
Ultima oară când a reușit această performanță a fost în timpul unificării, când, la începutul anilor ’90, guvernul a promovat investițiile în Germania de Est printr-un pachet eficient de scutiri de taxe. Un sistem similar de stimulente menite să încurajeze investițiile și externalizarea serviciilor către statele din periferia zonei euro ar putea funcționa și acum. Altfel, este posibil ca locomotiva să frâneze brusc.