Capital: Cum se vede România din punct de vedere economic astăzi, în raport cu situaţia din ultimii cinci-şase ani?
Ionuț Popescu: Mi se pare că se vede mai bine din exterior decât din interior pentru că, implicit, ce se întâmplă atunci când deschizi televizorul sau ce afli de acolo că s-ar întâmpla în România nu te îndeamnă să investeşti în România. Dacă faci un pas în spate sau dacă priveşti din afară cifrele, atunci tabloul este mult mai convingător. Faptul că ceea ce a făcut România în ultimii ani se pune acuma problema să se facă în Grecia, Italia ori Portugalia arată că ce am făcut noi n-a fost rău.

Programul de austeritate românesc a fost extrem de dur. Măsurile care i se cer Italiei, de exemplu, sunt nişte glume pe lângă ce s-a făcut în România. Măsurile noastre au fost luate cu bâlbâieli, cu pertractări, cu multe sincope, dar în sine au fost corecte. Dacă ne uităm la cifre şi dau un singur exemplu, exporturile de patru miliarde euro lunar. Noi exportăm acum mai mult decât exportam în 2008, înainte de a fi criză şi într-un an în care am avut o creştere de 7-8%. Acum România exportă în fiecare lună, în ultimele luni, de aproape patru miliarde de euro. Este o cifră aproape incredibilă. Sigur că marii exportatori sunt companii străine. Dar asta e regula jocului; peste tot în lume se întâmplă acest lucru şi este foarte bine că se întâmplă aşa. Pentru mine firmă românească este o firmă care este înregistrată în România şi plăteşte impozite în România.

Capital: Ce credeţi că se va întâmpla cu economia românească în eventualitatea prelungirii crizei euro?
Ionuț Popescu: Sigur că ne afectează tot ce se întâmplă în afară. Eu mă aştept ca măsura de ultimă instanţă în Europa să fie o emisiune a Băncii Centrale Europene, să tipărească euro cu care să cumpere obligaţiuni de stat din Grecia, din Italia, de peste tot. Efectul este inflaţia. Noi nu putem să ne sustragem, ne afectează şi pe noi, aşa cum ne-a afectat inclusiv ce au făcut americanii inundând piaţa cu dolari, iar efectul s-a resimţit pe toate preţurile mărfurilor, de la cacao şi oţel până la aur şi cafea.

Capital: Este posibilă prelungirea crizei?
Ionuț Popescu: Avem nevoie de o schimbare completă de model social-economic. În Europa s-a trăit câteva decenii foarte bine, dar mult peste ceea ce puteau să-şi permită europenii. Europa devenise un imens sat de vacanţă: concedii lungi, săptămână redusă de lucru, asigurări de sănătate, asigurări sociale. Asta se vede în datoriile imense pe care le-au acumulat. Uite, Italia, 1.800 de miliarde. Acum a venit factura, trebuie să plăteşti. Ideea asta, că putem să rostogolim un credit mai vechi la nesfârşit, este proastă. Nu e un perpetuum mobile al fericirii veşnice. A fost o chestie care e finită în timp. Faptul că îi mai dăm Greciei un împrumut, bun, câştigăm timp, dar soluţia este una de structură, adică tu trebuie să-ţi modifici tot sistemul social-economic creat în decenii. E greu de acceptat şi de politicieni şi de populaţie, aşa că ultima măsură este asta – inflaţia. Iar inflaţia e precum colesterolul, nu doare. Te afectează, dar nu îl simţi.

Capital: Având în vedere că urmează un an electoral, credeţi că Guvernul va apela iarăşi la pomeni electorale, punând în pericol iarăşi întreaga economie?
Ionuț Popescu: Asta este teama mea cea mai mare în anii electorali, indiferent cine s-ar afla la guvernare. Eu sper din tot sufletul că nu se va mai pune problema la fel cum s-a pus în 2007-2008. Atunci, creşterile de salarii şi pensii au fost ceva de 50-60-70%, adică o nebunie. Când tu aveai o inflaţie de 4,5% pe an, să ai creşteri ale salariilor şi pensiilor de 60-70%, aşa ceva nu s-a pomenit în toată lumea civilizată. Eu sper din tot sufletul ca actualul guvern să nu-şi taie singur craca, adică după ce a luat nişte măsuri foarte corecte, repet, dure, dar din punct de vedere economic, corecte, acum să cedeze cântecelor de sirenă ale parlamentarilor sau ale liderilor locali. Sigur că poţi să măreşti cu ceva, dar în niciun caz să nu se mai ajungă la dezmăţul care a fost şi în niciun caz să nu se meargă pe pomeni electorale.

Faptul că pensiile sunt mici nu e un motiv în sine. Mai mici în comparaţie cu ce? Noi ne comparăm direct cu Germania, Franţa, adică am uitat ce-a fost zeci de ani, sute de ani în urmă. Eram cumva acum zece ani primii, cei mai bogaţi din Europa, şi am ajuns ultimii? Problema noastră este să reducem din decalaje, ori asta nu se poate face prin ordonanţă de urgenţă. Dau mâine ordonanţă de urgenţă – "Tot românul să trăiască bine". Nu, poţi să trăieşti în funcţie de cât poate economia să susţină. Mai mult, nu. Dacă economia creşte cu 3%, cu 5%, cu 7%, cam atât îţi creşte şi ţie salariul. Nicăieri în lume salariile nu se stabilesc după dorinţe, ci după cât poate economia să suporte.

Capital: Unde au plecat investitorii străini? Mai este România atractivă?
Ionuț Popescu: România are atuurile ei: o forţă de muncă încă ieftină în comparaţie cu ţările dezvoltate şi un sistem fiscal cu impozite încă mici. În ceea ce priveşte investitorii, aş da exemplu eşecul vânzării Petrom. Dintotdeauna, a vinde ceva, mai ales ceva care valorează o jumătate de miliard de euro, e un lucru mare, e chiar o artă. E o mare greşeală să nu-i acorzi nicio atenţie, să trimiţi la întâlniri cu potenţiali investitori nişte funcţionari care habar nu au pe ce lume trăiesc. Să nu mai vorbesc despre felul în care îţi alegi consultantul.

Noi mergem în continuare pe sistemul ăsta – cel mai mic preţ. Mă refer la consultantul pe care l-au luat pentru că ăsta a fost principalul criteriu – cel mai mic preţ. Varianta cu Renaissance era că toată lumea credea că au ei nişte investitori ruşi în mânecă. Uite că n-a fost aşa. Asta mi se pare o vulnerabilitate a României, să credem că tot ce avem noi de vânzare este foarte preţios. O altă vulnerabilitate este faptul că noi practic nu avem niciun partid de dreapta, aş spune, niciun om politic de dreapta, care să susţină un lucru simplu: privatizarea.

Pentru că nu avem oameni politici de dreapta, nu avem ziarişti de dreapta, atunci nici opinia publică nu e de dreapta. Privatizarea marilor companii de utilităţi, de exemplu, este aproape respinsă din start, ori acolo este o insulă de ineficienţă de neimaginat. Oltchimul nu mai zic. E exemplu clasic. De 20 de ani, ţinem un om care nu provoacă decât pierderi. Deşi statul acordă garanţii guvernamentale pentru creditele pe care le ia, Oltchimul nu-şi plăteşte datoriile, le plăteşte statul, că a garantat, şi noi menţinem aceeaşi conducere de 20 de ani pierzând toate oportunităţile.

Capital: Se vorbeşte mult în ultima vreme de şansa pe care o are România cu agricultura…
Ionuț Popescu: Toată lumea la noi cere subvenţii, însă agricultura nu va creşte prin subvenţii. Asta este o gogoaşă. Agricultura creşte dacă pui impozite, şi explic cum. Un investitor care plăteşte impozite pe salarii, TVA, tot, nu are cum să concureze cu cei care nu plătesc nimic, adică majoritatea. Atâta timp cât nu vei avea un tratament egal pentru toată lumea în agricultură şi toţi să plătească impozite, nu vei avea investiţii în agricultură. E un paradox; fără impozite nu vei avea investiţii. Iar fără investiţii nu vei avea dezvoltare în agricultură. Crezi că se poate vinde o astfel de idee într-un an electoral?

Piața imobiliară stagnează

Capital: Cum credeţi că va evolua piaţa imobiliară?
Ionuț Popescu: Acum se reaşează într-o matcă normală, dar eu nu mă mai aştept la scăderi pe piaţa imobiliară. Deja băncile încep să se uite mai atent să dea iar credite, nu se mai aşteaptă nimeni la reduceri de salarii sau creşteri ale şomajului pentru că şi asta era o problemă. Când nu mai există perspective de-astea urâte, atunci banca începe să devină un pic mai deschisă. Nu mai văd scăderi. Sigur, exceptând vreun proiect de-ăsta care e pe un câmp şi care nu se va putea vinde niciodată.