Să le luăm pe rând:

Sistemul de redevențe petroliere, mai exact cadrul legal și nivelul de taxare, a rămas neschimbat încă din anul 2004 de la privatizarea SNP Petrom, an în care statul și-a luat angajamentul de nu modifica redevențele pe o perioadă de 10 ani.

În anii 2012 și 2013, guvernul Ponta a anunțat că are în vedere o actualizare a sistemului de revedențe anterior expirării termenului prevăzut în Legea de privatizare a companiei, conform art. 10 din Legea nr 555/2004.
În vara lui 2014, în plin an electoral, premierul de atunci declara că Legea redevenţelor va fi adoptată în 2015, cu mențiunea că redevenţele vor creşte în cuantum, dar nu trebuie să fie atât de mari încât să sperie investitorii.

Doar că promisiunea lui Victor Ponta a rămas la nivel de declarație, astfel că la finele acelui an (decembrie 2014), fostul premier spunea că "Se vorbeşte foarte mult de redevenţe pentru resursele naturale şi eu cred că România trebuie să aibă un sistem modern, european de redevenţe, dar cum ar fi să le adoptăm prin ordonanţă de urgenţă azi şi să se aplice de la 1 ianuarie? Ce mare companie din energie care investeşte miliarde de euro va spune «Da, aţi discutat azi, pe 3 decembrie, aţi adoptat-o pe 7 decembrie şi pe 1 ianuarie mă puneţi să îmi fac tot planul de afaceri pe nişte reguli pe care le luaţi peste noapte»", a afirmat, în decembrie 2014, Victor Ponta. Nici în următorul an, până în luna noiembrie, când a demisionat, guvernul Ponta nu a reușit să finalizeze măcar proiectul de lege, astfel că echipa de tehnocrați instalată la Palatul Victoria a fost nevoită să reia de la zero acest proces.

În urmă cu an, mai exact pe 11 decembrie 2015, în cadrul prezentării generale a bugetului de stat pe 2016, din ședința Comisiilor reunite de buget-finanțe din Parlament, Anca Dragu, ministrul Finanțelor, spunea că instituția pe care o conduce vrea să lanseze în dezbatere publică, în primul trimestru al anului viitor, un proiect de lege privind redevențele, care să intre în vigoare in 2017. “Ne aflăm într-o fază avansată de elaborare a acestei legi (privind redevențele n.r.). Noi dorim ca în primul trimestru să o punem în consultare publică, unde să stea suficient de mult timp, nu numai o lună, astfel încât toate părțile interesate, toate autoritățile, Parlamentul, societatea civilă, patronatele, sindicatele, investitorii să aibă ocazia să își formeze o părere despre această lege. Am dori ca în 2017 să avem o lege funcțională și să nu mai funcționăm pe prelungiri”, a spus Dragu, potrivit Agerpres.

Nici de această data, proiectul nu a văzut lumina zilei, deși promisiuni existau.
Pe data de 17 noiembrie 2016, Anca Dragu declara, cu ocazia bilanțului de un an de la preluarea mandatului, că proiectul de lege privind redevențele petroliere a fost finalizat de către Ministerul Finanțelor Publice (MFP) și prevede menținerea nivelului actual al taxării în domeniu, concomitent cu acordarea unor deduceri pentru investițiile offshore. Cu toate acestea, Guvernul Cioloș nu a aprobat proiectul, nici măcar nu l-a făcut public până la ora actuală, ministrul Finanțelor precizând că "Acest an, 2016, este un an în care activitatea autorităților și a Parlamentului a fost mai scurtă, ne-a lăsat mai puțin timp la dispoziție pentru finalizarea acestui proiect, dar noul Guvern, noul Parlament vor putea prelua un proiect, din punctul nostru de vedere, finalizat". Rămâne de văzut dacă noul Guvern îl va aproba aşa sau îl va modifica.

 

O strategie veche de 10 ani

De mai bine de şapte ani, strategia energetică națională, aprobată în 2007, nu mai corespunde realităţii.
În ultimii 4-5 ani, autorităţile ne-au bombardat cu fel de fel de proiecte, însă niciunul nu a fost dus la capăt, situaţie cauzată şi de schimbările dese a celor care au păstorit, din funcţia de ministru, sectorul energetic.

În guvernarea Ponta am avut nu mai puțin de patru miniștri ai Energiei. Fiecare a promis că printre principalele obiective se află actualizarea strategiei energetice. Constantin Niță a preluat mandatul de ministru al Energiei în urmă cu patru ani, în decembrie 2012, iar un an mai târziu declara strategia va fi gata în 2014, an în care urmează să fie adoptată prin lege în Parlament. "Vrem ca Strategia Energetica Nationala sa fie aprobata prin lege, astfel incat sa fie asumata de toate partidele", spunea, în decembrie 2013, Constantin Niță. El spunea atunci că producția de energie va trebui restructurată, astfel încât să nu mai existe companii care produc energie dintr-o singura sursă, ci dintr-un mix de resurse.

Doar că în primăvara anului 2014, în funcția de ministru a ajuns Răzvan Nicolescu. Acesta a reluat procesul de elaborare a strategiei energetice.  Nicolescu spunea în luna aprilie 2014 că doreşte ca până la sfârşitul lunii septembrie sau începutul lunii octombrie să fie întocmit "un draft consolidat" al strategiei energetice, pe care să îl discute cu partidele politice. La începutul lunii decembrie 2014, Departamentul pentru Energie postează pe propriul site draftul strategiei energetice care era supus dezbaterii publice, așa cum prevedea legea. Câteva zile mai târziu, Răzvan Nicolescu părăsește funcția de ministru, locul lui fiind preluat de Andrei Gerea, care în loc să continue proiectul lansat de predecesorul său vrea să facă un alt proiect. Astfel că în 2015, Ministerul Energiei pune în stand-by acest proiect, iar Gerea condiționează proiectul de strategia reindustrializării României. Astfel că guvernarea Ponta lasă moștenire proiectul strategiei energetice echipei de tehnocrați.

În acest an, guvernul a lansat încă din februarie analiza-diagnostic a sistemului energetic, însă proiectul strategiei a fost lansat în dezbatere abia la jumătatea lunii trecute. Deocamdată, reprezentanţii Ministerului Energiei nu ştiu dacă proiectul va fi propus Guvernului spre aprobare sau nu până la încheierea mandatului. Astfel că viitorul Executiv va avea obligaţia să implementeze proiectul guvernului tehnocrat sau în cel mai rău caz, dar nu este exclusă ipoteza, să dorească să-i aducă modificări. Cert este că sectorul are nevoie de o remodelare începând de la producţie şi până la eficienţa energetică.

 

Memorandumul cu Rompetrol

O problemă care trenează de mai bine de trei ani este cel referitor la memorandumul încheiat de Guvern cu KMG International, fostul grup Rompetrol. Acesta a fost semnat la începutul anului 2013, când la Palatul Victoria se afla echipa condusă de Victor Ponta. Prin acest memorandum, statul român și-a luat angajamentul să cedeze către kazahi 26,69% din pachetul de 44,69% din acțiunile pe care statul le deține la Rompetrol Rafinare contra unei sume de 200 milioane de dolari. Prin același act, statul român a bătut palma cu acționarul majoritar al Rompetrol Rafinare (KMG International) să înființeze împreună fond de investiţii de un miliard de dolari, aceasta fiind valoarea proiectelor care ar urma să fie finalizate în termen de 7 ani de zile, din care statul va avea o participaţie de 20%. Kazahii urmau să aloce 150 de milioane de dolari acestui fond, dintre care 30 de milioane în contul statului. Același memorandum prevede că, în urma implementării tranzacției, vor fi încetate toate litigiile și măsurile administrative inițiate de MFP împotriva RRC, ca urmare a conversiei în acțiuni a obligațiunilor deținute de statul român și nerăscumpărate de RRC până la scadență

Memorandum a fost aprobat la începutul anului 2014 prin hotărâre de guvern semnată de Victor Ponta, premierul de la acel moment, documentul fiind caracterizat de adversarii săi politici ca simplă “escrocherie” prin care statul renunţă la o datorie istorică de 600 de milioane de dolari. „Noi am cumpărat corect Petromidia. Dacă apare expropierea unor active sunt mecanisme legale prin care ne putem proteja. Nu cred că cineva din statul român vrea să distrugă climatul de investiţii şi nici sădespăgubească masiv investitorii”, spunea Azamat Zhangulov, senior vicepreședinte al grupului petrolier într-un interviu acordat presei centrale.

Deşi memorandumul a fost aprobat prin lege, el nu este operaţional nici acum, în condiţiile în care la finalul acestui an expiră. În vara anului trecut, Guvernul a aprobat, printr- o hotărâre, vânzarea prin licitație cu strigare a unui pachet de 26,7% din acțiunile pe care le deține la Rompetrol Rafinare. În ultimele 18 luni, statul român nu a reușit decât să selecteze SAPE (Societatea de Administrare a Participaţiilor in Energie) drept entitate a statului român care se va ocupa de înfiinţarea fondului. Potrivit celor mai recente declaraţii ale lui Victor Grigorescu, ministrului Energiei, negocierile cu partea kazahă sunt în curs, iar termenul cel mai probabil va fi prelungit.

Scandalul din jurul Rompetrol a luat amploare după ce la finele lunii aprilie, KazMunayGas a semnat un acord cu compania chineză CEFC pentru vânzarea unui pachet de 51% din acţiunile KMG International, unde este acţionar majoritar, pentru suma de 680 de milioane de dolari. Câteva zile mai târziu, procurorii DIICOT au pus sechestru pe rafinăria Petromidia şi pe bunurile mobile şi imobile ale KazMunayGas International NV, SC Oilfield Exploration Business Solutions SA şi SC Rompetrol Rafinare SA, în vederea recuperării sumelor de 1.724.168.825 lei, 290.786.616 dolari şi 34.941.924 de euro, în dosarul Rompetrol II. KazMunayGas a cumpărat rafinăria Petromidia în 2007 cu speranţa că aceasta va fi parte dintr-o reţea mai mare de active, care să proceseze petrolul provenit de la zăcământul Kashagan. Însă, nouă ani mai târziu, producţia la Kashagan nu demarase, iar KazMunayGas a investit aproximativ patru miliarde de dolari în activele din România, care, potrivit tranzacţiei cu CEFC, sunt evaluate la 1,3 miliarde de dolari.

Potrivit termenilor acordului semnat de KazMunayGas şi CEFC, care săptămâna trecută au anunțat că negocierile au intrat în etapa finală, cele două companii au promis că în viitor vor face investiţii de trei miliarde de dolari, vor dubla capacitate de rafinare la Petromidia și vor deschide încă 200 de noi stații de alimentare cu carburanți.

În vara acestui an, mai exact pe 22 iulie, KazMunayGas şi KMG International, fostul grup Rompetrol, au notificat Guvernul cu privire la diferendul de arbitraj pe care îl vor deschide, acesta fiind primul pas al procedurii legale care s-au putea finaliza printr-o procedură de arbitraj internaţional, kazahii considerând că statul român a încălcat tratatele referitoare la protejarea investiţiilor.

"Sperăm ca perioada de timp este suficientă pentru a nu ajunge cu litigiul la curtea de arbitraj", a anunţat Azamat Zhangulov, la acea data, vice preşedinte senior al KMG Internaţional. El a menţionat că perioada în care se poate ajunge la o soluţie amiabilă cu statul român este cuprinsă între 3 şi 6 luni.

Deocamdată nu a fost demarată nicio procedură, kazahii anunțând că încă mai speră într-o rezolvare amiabilă a problemei.

Reactoarele 3 şi 4 de la Cernavodă

Acesta este unul dintre cele mai ambiţioase proiecte din sectorul energetic. După ce în anii 2008-2011 toți investitorii privați înscriși în proiectul construcției celor două noi reactoare s-ar retras din proiect, statul român a reluat discuțiile cu singura companie care și-a arătat interesul câțiva ani mai târziu. Astfel, în noiembrie 2015, Nuclearelectrica şi China General Nuclear Power Corporation au semnat un nemorandum de înţelegere pentru dezvoltarea reactoarelor 3 şi 4 de la Cernavodă, proiect estimat la 6,5 miliarde euro, în parteneriat public-privat, potrivit economica.net
Proiectul prevede construcţia a două noi reactoare pe platforma centralei nucleare de la Cernavodă, fiecare cu o putere instalată de 700 MWh, proiect care a debutat în perioada comunistă, centrala fiind proiectată să aibă cinci unităţi.
Negocierile cu investitorii chinezi ar urma să fie finalizate în această lună, iar chestiunea spinoasă ţine de eficienţa economică: la acest volum al investiţiilor, energia electrică ar trebui să aibă un preţ de două ori mai mare decât preţul de acum de pe piaţă, pentru ca investitorii să-şi recupereze costurile, pe toată durata de viaţă a reactorealor. În cazul acestor tipuri de proiecte se foloseşte ceea ce se cheamă contractul de diferenţă. Adică, în linii mari, statul acoperă, de la toţi ceilalţi consumatori de energie electrică, diferenţa dintre cost şi preţul pieţei, pentru ca acest proiect să poată fi derulat.
Termenul pentru finalizarea negocierilor este 20 decembrie, deci după alegerile care vor conduce la formarea unui nou Guvern, dar el ar putea fi prelungit. Rămâne de văzut în ce măsură noul Executiv îşi va asuma costurile pe care le presupune acest proiect, care vor fi transferate în factura de energie electrică a tutror românilor, realizarea celor două reactoare fiind în final o decizie politică.