'Am făcut o analiză pe structura de cost a producătorului şi vă spun o constatare care pe noi ne-a uluit. În anul 2000, în baza Legii Apelor s-a introdus mecanismul de plată a folosinţei apei şi societăţile din energie plătesc această apă. S-a stabilit atunci un prag acceptat pentru ca preţul apei să nu depăşească 1% din preţul de cost al megawatt-ului. Lucru acceptat la vrema respectivă de toţi producătorii de energie, părea chiar de bun simţ chiar dacă numai România şi încă două state europene puneau un tarif pe folosinţa apei în domeniul energetic. S-a ajuns în 2010 ca preţul apei în preţul total de cost al megawatt-ului la Hidroelectrica să fie peste 16% din preţul de cost. Deja este mult prea mult. Spre comparaţie, preţul uraniului la Nuclearelectrica este doar puţin peste 6%. A ajuns apa să fie mai scumpă decât uraniul', a explicat Gabriel Dumitraşcu, la conferinţa 'Piaţa de energie în lumina noii legislaţii. Schimbări majore din 2015', organizată de BizEnergy şi BizLawyer.
De asemenea, Dumitraşcu a arătat că, în cazul CET-urilor, ar trebui o regândire a sistemului.
'Oare este obligaţia Guvernului să asigure apa caldă şi căldura la Arad sau la Galaţi sau la Severin sau în alte oraşe? Dacă stau lucrurile aşa şi spuneţi da, atunci Guvernul ar trebui să gestioneze această problemă în toate oraşele României. Pentru că avem şi contraexemple. De ce Ploieştiul poate să-şi gestioneze singur problema alimentării cu energie termică şi apă caldă? De ce Suceava, de ce Iaşi şi multe alte oraşe din ţară. Până la urmă cred că problema încălziri este o problemă care ţine de administraţia locală şi mult mai firesc ar fi să fie gestionată de administraţiile locale', a declarat Gabriel Dumitraşcu.
SURSA: Agerpres
