Evident vorbim despre 2011, ca despre un an care nu a generat satisfacâţii în plan economic. Însă, cred că avem tendinţa să îl catalogm prea repede ca pe un an nesatisfăctor, prost sau dezamăgitor. Ar trebui să recunoaştem şi un mare merit al acestui an. Este vorba de livrarea unui realism fără de care nu aveam nicio şansă să găsim cu adevărat soluţii. Am aflat, sub presiunea pieţelor de capital, că oferirea de bani ieftini şi de promisiuni pentru acţiune economică în viitor, nu sunt soluţii. 2011 are marele merit să ne fi relevat, în mod indubitabil, că soluţiile la criză sunt revenirea la competivitate economică şi la o ndatorare sustenabilă. Aflată în pragul unui colaps global, elita politică din tările dezvoltate, pare, în sfârşit, să conştientizeze că oferirea aceluiaş drog - îndatorare ieftină şi promisiuni de viaţă bună - nu mai funcţionează. Pare să fi sosit momentul unui adevăr dureros, dar care nu mai poate fi ascuns: e nevoie de sacrificii, e nevoie de schimbarea modului în care lumea dezvoltată funcţionează. Ultimele luni, cu o sumedenie de programe de austeritate aprobate în parlamentele europene, au consacrat acest mod de acţiune.
Pare acum, că 2012 va fi, pentru spaţiul economic european în care evoluează şi România, începutul unei curse de durată, în care vom încerca să recâştigăm substanţa economică - va trebui să echilibrăm bilanţul indivizilor, companiilor şi ale statelor. Nu vom putea să facem acest lucru fără a recâştiga competitivitatea economică pe care am pierdut-o în anii în care curentul consumatorist a dezvoltat comportamente economice adeseori aberante. Să vedem astfel, în anul pe care tocmai îl “arhivam”, nu doar unul pe care nu îl regretam, ci unul care ne-a oferit şansa de a ne vedea slăbiciunile şi a întrezări soluţiile problemelor noastre economice.
V-a plăcut 2011?
Pentru marea majoritate a celor care am traversat un an dificil, întrebarea nu ar avea cum să primeasca un altfel de răspuns decât unul negativ. Pentru economie, 2011 a fost un an atipic, dar în acelaşi timp unul care nu a surpins în mod deosebit. Nu a surprins, pentru că a relevat adevăruri, pe care, deşi ezitam să le aprofundăm, cel puţin le bănuiam.
Am început anul cu speranţa că economia va reveni în V, dar acum vorbim despre reintrarea în recesiune. Plecând de la un optimism rezervat, am reatins un pesimism omniprezent. De la prognoze de creştere economică semnificativă pentru următorii doi ani, sperăm acum, ca anul viitor să nu aducă o scădere semnificativă.
Am început anul deţinând o soluţie pentru criza economică: oferirea de bani ieftini băncilor, care vor determina un efect de antrenare pentru întreaga economie şi care, prin creştere economică, vor compensa gurile evidente din bilanţul statelor şi al băncilor. Însă, soluţia s-a năruit de-a binelea pe parcursul anului. Banii, oricât de mulţi ar fi, nu tranzitează decât câteva circuite interbancare, iar economia reală nu beneficiază decât, în cea mai bună ipostază, de un tratament mai blând în relaţia de creditare. Nu în ultimul rând, pieţele bursiere sperau să continue trendul de recuperare început în primăvara lui 2009. Iar dacă prima parte a anului confirmă scenariul pozitiv, a doua parte, a adus scăderi şi o volatilitate care nu doar că au şters câştigurile ultimelor luni, dar au creat şi o stare de tensiune pentru investitori, mulţi renunţând în a mai lua poziţii în piaţă.
editoriale
Deşi lipsa de predictibilitate a legislaţiei fiscale a fost „regula de bază“ a ultimilor ani în...
Liderii politici nu inventează noi strategii naţionale atunci când preiau puterea. Ei adaptează...
Excelent articol, buna sinteza! Un vot de la mine pt concluziile gasite anului 2011!
In 2011, lumea a inceput sa se trezeasca din abureala economistilor si finantistilor care ne -au prezentat, de zeci de ani, fel de fel de teorii economice si politice ca sa-i indemne pe unii sa se imprumute si sa consumam cat mai mult si pe altii-sa munceasca cat mai mult pe salarii cat mai mici ca sa mascheze managementul ineficient al statului.
Eu cred ca in anii de dupa 2000 s-a atins maximul consumului mondial, iar de acum, cand cantecul ademenitor de sirena al burselor si bancilor din toata lumea a inceput sa devina strident, lumea incepe sa judece cu capul propriu si se va ajunge la un platou de relativa stabilitate. Era ilogic sa vezi cum indicele Dow Jones sau Nasdaq (si, prin imitatie, cele din alte tari) cresc de la an la an cu peste 7-8% cand economia reala- cea pe care ar trebui sa o reflecte indicii bursieri- crestea doar cu 1-2%.
Folosind logica tipica a guvernantilor care nu vor sa ccepte ca nu au avut solutii de crestere - asa cum facea si Ceausescu - s-au falsificat sau \"reconsiderat metodologiile\" de calcul a indicilor de crestere ca sa dea impresia ca totul e OK. Toti stiau ca, in 4 ani cat dureaza un guvern pana la noile alegeri, nu prea a timp sa se vada situatia reala, iar laureatii Nobel pentru economie sau agentiile de rating care ar fi trebuit sa sune desteptarea, s-au dovedit la fel de creduli sau ametiti ca oricare dintre noi.
Ce e sigur e ca in lumea dezvoltata productivitatea reala este mai mica decat s-a estimat deci salariile sunt prea mari si de aceea s-a stimulat consumul. La fel de sigur e ca lumea \"a 3-a\" s-a trezit si vrea si ea sa ajunga din urma acesti indici de consum, concurand pe aceleasi resurse. Lipsa lor de eficienta a acestor economii este compensata de numarul crescut al populatiei active, asa ca de acum se va intra intr-un ciclu de nivel de trai descendent in toata lumea.
Probabil ca, deocamdata, cei bogati nu vor fi prea afectati, dar in mod sigur clasa de mijloc va fi foarte afectata. Cei saraci se vor inmulti si mai mult si vor ramane si mai saraci. Si vor crea presiunile sociale care s-ar putea sa degenereze in razboaie. Iar la nivelul actual al tehnologiei razboiului, nu vad bine biata noastra planeta in viitorl secol.
Solutii?
Cred ca bunul simt uman si mama Geea au sisteme proprii de control a situatiilor conflictuale. Din pacate pentru generatiile actuale si cateva generatii viitoare aceste solutii naturale se rezolva in cateva secole deci ar puteqa urma o glaciatiune economica in paralel cu cea demografica.
Noi, romanii si in general, europenii, ar trebui sa ne gandim cum putem sa ne valorificam cat mai bine putinele resurse locale - agricultura, energia regenerabila si, mai ales, materia cenusie, astfel incat sa ne pastram macar standardele din anii dinainte de declin...Sa nu uitam ca cea mai grava situatie e in Europa si SUA deoarece au ajuns si cel mai sus, iar populatia e in declin si concurenta e cea mai simtita. Nici izlolarea nationalista spre care ar dori sa revina unele state gen UK sau Olanda nu face decat sa slabeasca o tara dezvoltata - nu vor putea rezista pe termen lung presiunilor.
Cred ca , desi oarecum pesimiste, aceste idei sunt niste argumente de bun simt pe care le poate completa orice om care priveste lumea din jur cu mintea deschisa, fara a fi un \" profet al semnelor lumii\" sau un teoretician economist sau politolog.
EU SUNT DIN TARA LUI FOAIE VERDE
Om intre oameni pe o planeta
Unde atâtia pier expirati,
Dunarea -mi poata setea secreta
Am o pecete sub Muntii Carpati.
Eu sunt stapânul patriei mele,
Adeverinte ca sunt n-am cersit -
In reverente si temenele
Neamul meu nu este rostogolit.
Refren:
Eu sunt din Tara lui Foaie-verde,
Eu sunt din neamul lui Fat-Frumos,
Urmele mele nu se pot pierde
C-am strabatut vesnicia pe jos.
Marea mea Neagra, poarta-mi Carpatii
In adancimea lacasului tau -
Tu ce esti neagra doar pentru altii
Si pentru mine albastra mereu.
Eu tot destinul meu fericescu-l
Cu poezie ca sa nu mor
De la Ovidiu la Eminescu
Mai am de-a pururea un singur dor.
Eu sunt din tara lui Foaie-verde
Eu sunt din neamul lui Fat-Frumos
Urmele mele nu se pot pierde
C-am strabatut vesnicia pe jos.
Una din lacrimi Olt mi se cheama,
Cealalta-i Mures si alta e Jiu,
Prutul si Crisul sunt de o seama,
Limba româna, o apa si-o stiu.
Stiu ce e iarna si stiu ce e vara,
Merg si la târguri, dar nu sa ma vând,
Numele meu de familie-i Tara
Si Miorita prenumele bland.
Refren:
Eu sunt din tara lui Foaie-verde,
Eu sunt din neamul lui Fat-Frumos
Urmele mele nu se pot pierde,
C-am strabatut vesnicia pe jos.
Multe razboaie-am facut si as face
Ca sa ma apar de orice dusmani -
Dar m-as inscrie urgent la o pace,
Mi-e dor de o pace de-o mie de ani....!
Iata Carpatii -nviati de cascade,
Cu ei m-am nascut si-al lor frate ramân!
Vestea imi merge de om cumsecade-
Nici mult nici putin doar atat un Român.
Eu sunt din Tara lui Foaie-verde,
Eu sunt din neamul lui Fat-Frumos,
Urmele mele nu se pot pierde
C-am strabatut vesnicia pe jos.
Versuri ( lyrics ) de pe albumul Amintirea Paradisului
Alte versuri Adrian Ivanitchi
* Adrian Ivanitchi - Amiaza
* Adrian Ivanitchi - Scrumbia afumata
* Adrian Ivanitchi - Arsura
* Adrian Ivanitchi - Amintirea paradisului
Asculta Radio Adrian Ivanitchi Adrian Ivanitchi
Cauta pe Bestmusic.ro
Muzica si versuri: Adrian Ivanitchi
iata ca europa consumista va disparea,pt ca altfel nu se poate.DA a venit timpul ca grecul puturos cu margele in mina si mare credincios sa plateasca.Asa vor plati italienii lui musolini, spaniolii ,portughezii francezii si shiar belgienii si nemtii .Stiti cite locuinte sociale au aceste state /prin asta au mituit electoral.Pina si austriecii au nr mare de locuinte sociale CADOURI CADOURI CADOURI SI AJUTOARE CA ESTE SACUL MARE....DAR S A TERMINAT GATA CU L E N E A SI CU PUTUROSII CARE NU PRODUC NIMIC ... VINE CHINA INDIA AMERICA DE SUD DISPARE UN IMPERIU ....
2011 a fost trezirea pentru europa dintr-un dulce vis in care s-a auto-complacut: senzatia ca exista o lege universala prin care numai europenii (si americanii) au dreptul sa traiasca bine pe lumea asta. si ca restul lumii (asia, america de sud) au sa ramana tot necompetitive. lumea s-a schimbat, iar daca europa nu se schimba si ea, are sa ramana in urma exact asa cum a ramas si ceausescu.