"Când au lăsat băncile să cadă, i-au lăsat de fapt fără bani pe deponenţii străini. Guvernanţii islandezi au garantat doar depozitele localnicilor, nu pe ale altora", scrie Washington Post.

 O tactică desprinsă parcă din programul anilor ’90 al Partidului România Mare, condus de Corneliu Vadim Tudor.

"Guvernul a interzis oamenilor să-şi mute banii în afara ţării. Străinii nu au mai vrut să investească ştiind că banii lor vor fi, practic, blocaţi. Acesta este un motiv pentru care nivelul investiţiilor private din Islanda se află la un nivel scăzut, comparativ cu anii anteriori", arată publicaţia americană.

Aceasta face o comparaţie între Islanda şi Irlanda, pe baza datelor Fondului Monetar Internaţional. Cele două ţari aveau o situaţie similară în 2007 ("dezastru economic”), anul de dinaintea izbucnirii crizei financiare mondiale. Dar numai Islanda, prin politica sa protecţionistă, a reuşit să îşi revină.

Astfel, şapte ani mai târziu, în 2014, Islanda avea o economie cu peste 1% mai puternică, în timp ce economia Irlandei era cu 2% mai mică.

Dar şi alte cotidiene prestigioase remarcă evoluţia pozitivă a statului nordic.

Publicaţia britanică The Independent rezumă "reţeta câştigătoare islandeză": o taxă de 39% pe repatrierile de capital ale nerezidenţilor, lăsarea băncilor să se prăbuşească şi condamnarea bancherilor a căror activitate criminală a pus pe butuci economia.

Şeful executiv al uneia dintre cele mai mari bănci, Kaupthing, împreună cu acţionarul principal al acesteia au primit pedepse de patru şi, respectiv cinci ani de închisoare. "De ce ar trebui ca o parte din societatea noastră să nu fie sub supravegherea poliţiei şi fără responsabilitate?", întreabă Olafur Hauksson, procurorul care a instrumentat cazul. "Ar fi periculos ca cineva să fie prea mare pentru a fi investigat", adăuga acesta.

Te-ar putea interesa și: