Căutând informații, găsiți că The Economist spune despre România că este un exemplu de „cum să nu conduci o țară“. Întrebarea fundamentală: cum sunt coordonate politicile economice? Premierul: „Ne coordonăm cu BNR pentru ca inflația și cursul euro-leu să fie ținute sub control“. Guvernatorul BNR: „CDS-ul pentru România reflectă o coerenţă redusă, ca să nu zic altfel, dacă nu în politici, măcar în mesajul pe care-l transmitem în exterior.“ Traducerea CDS-ului – un contract de obligații între o parte care dorește să cumpere protecție (fie că deține titluri românești, fie că nu), iar cealaltă le „asigura“ contra unei plăți eșalonate, plătind o despăgubire în caz de nerambursare a datoriei de către România. Dimensiunea acestei asigurări arată însă exact gradul de coerență al politicilor economice. Încercați să înțelegeți ceva din creșterea economică. Guvernul spune 1,5%, însă toate prognozele Guvernului român din ultimii cinci ani au fost prea optimiste cu cel puțin 1% din PIB. Singurul sector care crește deja este industria. În rest, construcțiile merg prost, serviciile la fel, nu înțelegeți de unde creștere. Poate din consum, însă citiți declarația guvernatorului BNR: „Stimularea consumului este o idee periculoasă“, „pentru o creștere economică durabilă, ne trebuie stimularea muncii“. Și cum e stimulată? Constatați una dintre cele mai mari rate de impozit din Europa, în condițiile în care țara are mai puțini salariați decât pensionari. Încercați apoi să înțelegeți politica monetară.
Aflați că Banca Națională are o lege modernă, prin care se obligă să țină inflația în frâu. Mai aflați că, pentru 2010, ținta anunțată a fost de 3,5%, iar în realitate inflația s-a apropiat de 8%. Căutați o explicație. „Majorarea (TVA) ne-a întrerupt nouă un întreg ciclu (…) și asta nu este o chestie de joacă, să ai o predictibilitate și să fii întrerupt brutal.“ Înțelegeți de la guvernator că ținta de inflație a fost ratată din cauza majorării taxelor. Vă opriți asupra stabilității politice. Nu vă interesează Boc sau Poc, ci dacă există o majoritate stabilă. Aici există probleme. Premierul are o poziție slabă, vă spune un raport intern de la o firmă de intelligence și este foarte posibil să fie înlocuit. Ministrul de finanțe este un necunoscut pentru lumea investițiilor din City of London, iar fostul ministru de finanțe, Sebastian Vlădescu, a declarat că „premierul are o înțelegere limitată asupra economiei“.
Concluzia? Veți merge să investiți în Cehia sau Polonia – sau, de ce nu, în Brazilia și China. Oriunde, dar nu în România. Și ce dacă? Ne explică tot Isărescu: "Se dezvoltă ţările care, cu perseverenţă, dovedesc coerenţă în politicile economice şi financiare. (…) Nu există substituent pentru coerenţa politicilor."

Răzvan Orășanu a fost consilier al primului-ministru (2005-2009)

Te-ar putea interesa și: