Trupele poloneze au fost vinovate de paisprezece incidente militare de-a lungul frontierei polono-germane în urmă cu 80 de ani. Guvernul german s-a simțit obligat să ordone armatei să riposteze și așa a izbucnit al Doilea Război Mondial. Este teoria pe care Adolf Hitler a încercat să o inoculeze. Pentru a-și motiva invadarea Poloniei.

Combinând șarlatanismul cu fervoarea ideologică și cu puterea militară de înaltă tehnologie, scena este pregătită pentru un conflict mondial. Mai ales când lipsa de reacție a marilor puteri le oferă prădătorilor cale liberă pentru a-și îndeplini obiectivele. Se mai poate repeta un astfel de scenariu azi? Publicația americană crede că da și explică de ce. În primul rând pentru că autoritarismul este azi prezent la Moscova, Beijing, Phenian și Teheran. În paralel, tehnologia militară pare să treacă printr-o revoluție odată cu apariția energiei direcționate, a avioanelor hipersonice, a vehiculelor fără pilot și a inteligenței artificiale.

Nu suntem în septembrie 1939, dar lumea nu a depășit excesele care au culminat cu războiul mondial de acum opt decenii. Natura competiției strategice și a războiului nu se schimbă niciodată. E o luptă interactivă de voințe între concurenți hotărâți să-și facă drum cu forța armelor, dacă este necesar.

Chinezii, rușii și Iranul au dorințe expansioniste

Retorica lui Hitler privind recuperarea de către nemți a onoarei pierdute și a resurselor naturale furate de învingători după Primul Război Mondial ar trebui să pară familiară. Iranienii tânjesc să regenereze epoca de aur a Imperiului Persan, când cucerirea Europei era floare la ureche. Președintele rus Vladimir Putin a descris și el prăbușirea Uniunii Sovietice drept „cea mai mare catastrofă geopolitică” a sec XX.

Crearea unui nou imperiu dominat de Rusia ar putea duce la o catastrofă. Lideruk chinez Xi Jinping are, de asemenea, un „vis chinez”. Adică recâștigarea fiecărui centimetru de teren cândva condus de China dinastică și alungarea amintirilor urâte ale „umilinței” la care au fost supuși chinezii de mâinile puteri imperiale.

Astfel de idei readuc în memorie spiritul anului 1939.

Există riscul unei „Axe” de tipul celei care a legat Germania, Italia și Japonia? Nu se poate spune cu fermitate NU. De aceea, liderii americani ar trebui să se gândească dacă pot juca rolul oamenilor de stat britanici și francezi din 1930, care care au crezut că pot să-l potolească pe Hitler.

Apoi, trebuie să se vadă cum pot tehnologia și metodele de luptă înmugurite încă din epoca lui Hitler și Stalin să modifice cursul unui război. Este evident că atunci epoca nucleară și a rachetelor era la început, in timp ce armele atomice și rachetele ghidate erau greu de imaginat. Astăzi însă pericolul acestor arme aflate la îndemâna unor lideri autoritari nu trebuie ignorat.

Nu se poate afirma că azi este posibilă reeditarea unui septembrie 1939. Puterile occidentale nu au vrut să-l ia în serios pe Hitler, dând Germaniei posibilitatea de se înarma și a lansa mișcări agresive împotriva Renaniei, Cehoslovaciei, in final Poloniei. Astăzi însă, dacă Occidentul ia în serios liderii autoritari, acțiunile lor, de orice natură, pot fi contracarate cu succes, conchide publicația americană.