Toate astea, la ei. La noi, Capitala paralizata de invazia apelor, o noua transa de propuneri fiscale aberante, cateva accidente rutiere grave si, din nou, inundatii. si Adrian Nastase care il compara pe Basescu cu Mussolini. Cam acestea au fost subiectele principale ale jurnalelor de stiri din ultimele zile. Nimic pozitiv in relatari. Poate doar transmisiunile directe din fata Muzeului de Arta al Romaniei, unde sute de bucuresteni au asteptat ore in sir in ploaie pentru a intra la expozitia de pictura franceza, aflata in ultimele sale zile la Bucuresti. A fost aceasta o dovada a victoriei normalitatii sau a dorintei acute a romanilor de a se refugia din fata vestilor proaste care se tin lant de o vreme incoace? Cate putin din ambele, as indrazni sa cred. Insa, cei care au stat la coada pentru cultura au fost prea putini pentru a reusi sa stearga impresia de lehamite pe care incepem sa o degajam cu totii. Ce alta senzatie poti avea atunci cand asisti la vesnica impotenta a primarilor din Bucuresti sau din tara de a gestiona situatiile de criza cauzate de vitregiile vremii, fie ca e vara, fie ca e iarna. In urma cu cativa ani, Praga a cazut prada inundatiilor, starnind uimirea si ingrijorarea intregii Europe. Era o premiera absoluta in istoria sa, dar una cu un motiv absolut intemeiat: se revarsase Vltava. In Bucuresti, care aspira la titlul de capitala europeana, sunt suficiente doar cateva ore de ploaie sau de ninsoare pentru ca intreaga circulatie rutiera sa fie data peste cap. Se intampla asta de ani de zile si, chiar daca amploarea ravagiilor creste de fiecare data, nu se ia nici o masura.
si cum altfel decat plini de lehamite ar trebui sa ne simtim atunci cand vedem cum Finantele se joaca din nou, cu aceeasi degajare, cu nervii nostri. Un impozit pe imobilizarile corporale, ca sa vorbim doar de una dintre ultimele propuneri lansate de Finante zilele trecute, nu ar face decat sa alunge investitorii si sa bulverseze si mai tare mediul de afaceri autohton.
De fapt, daca ne gandim putin, multe dintre situatiile anormale de la noi au devenit, intr-un mod greu de inteles, cat se poate de firesti.