Un contribuabil numit Ford

Pentru stat, afacere proastă nu este să vândă pe 57 de milioane, ci să fie atât de lipsit de înţelepciune şi să anunţe că nu e mulţumit de preţ, aşa cum a făcut la CEC.

Ford şi-a prezentat, săptămâna trecută, oferta financiară pentru fabrica de automobile de la Craiova: vreo 57 de milioane euro pentru 72% din acţiuni. Adică, mult mai puţin decât era preţul pe bursă al acţiunilor respective. Oferta americanilor a stârnit emoţie: iar vindem pe nimic averea ţ

Pentru stat, afacere proastă nu este să vândă pe 57 de milioane, ci să fie atât de lipsit de înţelepciune şi să anunţe că nu e mulţumit de preţ, aşa cum a făcut la CEC.

Ford şi-a prezentat, săptămâna trecută, oferta financiară pentru fabrica de automobile de la Craiova: vreo 57 de milioane euro pentru 72% din acţiuni. Adică, mult mai puţin decât era preţul pe bursă al acţiunilor respective. Oferta americanilor a stârnit emoţie: iar vindem pe nimic averea ţării? Chiar avem nevoie de americanii ăştia, sunt ei mai deştepţi ca noi? Nu cumva firma craioveană are în cont mai mulţi bani decât oferă Ford pe ea ?

Şi, apoi, recursul la memorie: dacă păstram noi Petrom, ce de bani luam pe el acum! Cei care pun astfel de probleme sunt, de regulă, oameni care nu au vândut nimic în viaţa lor, nici măcar un kilogram de prune; sunt cei care, dacă vor să cumpere o casă, sunt scandalizaţi de preţurile inumane, dacă vor să o vândă, mai aşteaptă puţin să se dubleze preţul. Adică, sunt primii care vor să tragă un tun, nu să facă afaceri. Americanii nu au început ieri să facă afaceri. Statul român a plătit cam acelaşi preţ pe acţiune pentru a răscumpăra fabrica de la coreeni. Dacă fabrica are conturile burduşite, cum se spune (cu vreo 80 de milioane de euro, deşi mă îndoiesc), cam aceeaşi sumă o avea şi când a cumpărat statul.

Ideea că toţi ceilalţi sunt proşti sau hoţi când vând sau cumpără de la noi şi numai noi ştim preţul corect, mereu altul, în funcţie de care parte a baricadei suntem, a fost foarte prezentă în procesul de privatizare. Sigur că preţul reflectă realităţile din momentul vânzării: Petrom a fost o vânzare proastă, dar nu din cauza preţului, ci a clauzelor din contract; altfel, ce să mai spunem de toţi cei care au vândut o casă sau un teren în anul în care s-a privatizat Petrom? Au văzut şi ei că acum ar fi putut încasa de şapte, opt sau zece ori mai mult. Piaţa era alta acum câţiva ani.

Pentru firma craioveană o altă întrebare mi se pare esenţială: ce se va întâmpla cu ea dacă tranzacţia cu Ford nu se face? Îl chemăm pe rusul care anunţase că vrea să o cumpere? Sperăm să obţinem mai mult la a doua strigare? Pe ce motiv? Pentru statul român, marea afacere o reprezintă venirea Ford în România! Cu toată liota de furnizori tradiţionali care îl vor urma şi vor investi în zonă. O sută sau două sute de milioane mai mult nu înseamnă nimic în comparaţie cu veniturile şi avantajele potenţiale viitoare ale statului român. Evident că americanii ştiu şi ei ce înseamnă numele lor pentru mediul de afaceri din ţara în care investesc. Una peste alta, în condiţiile date, americanii oferă un preţ corect, ţinând cont de toate circumstanţele: pentru statul român, afacere proastă nu este să vândă pe 57 de milioane, ci să fie atât de lipsit de înţelepciune şi să anunţe că nu e mulţumit de preţ, aşa cum a făcut la CEC. Pur şi simplu, economia românească arată altfel dacă unul dintre contribuabili se cheamă Ford.