Statistic, rata angajarilor pe ansamblul Uniunii Europene ar fi, in ipoteza aderarii tuturor statelor candidate, de 62,4%, in conditiile in care limita stabilita prin Strategia de la Lisabona este de 67%. Produsul intern brut pe locuitor s-ar micsora cu 18%. Distanta dintre Uniunea Europeana si SUA s-ar accentua. Toate acestea din pricina reformelor insuficiente din statele central si est-europene.
Raportul, larg mediatizat in statele membre, apare intr-un moment delicat. Opinia publica vestica este tensionata de divergentele dintre marile puteri. Vestea oficiala ca saracii Europei pun in pericol prosperitatea cetatenilor Uniunii poate da un avant suplimentar celor care sustin de ceva vreme ca o prea mare libertate de miscare a fortei de munca este periculoasa.

Vesticii nu sunt tentati de mirajul muncii in strainatate

Interesant, dar pana in acest moment, tocmai mobilitatea insuficienta a fortei de munca in cadrul granitelor actuale ale UE era considerata de catre Comisia Europeana a fi o problema. La inceputul anului trecut, comisarul pentru munca si protectie sociala, Anna Diamantopoulou, descria mobilitatea fortei de munca ca fiind cel mai slab element al drepturilor fundamentale de miscare (forta de munca, servicii, capital, persoane). Libera lor circulatie era vazuta ca fiind calea de a crea o piata a muncii mai flexibila si mai eficienta la nivelul Uniunii, in beneficiul angajatorilor, angajatilor si al statelor membre. Date recente arata ca doar 4% din muncitorii Uniunii isi parasesc locul de munca in mai putin de un an de zile, comparativ cu 30% in SUA. In ceea ce priveste mobilitatea internationala, doar 1%, respectiv 225.000 de persoane din populatia totala a UE, de circa 300 de milioane de locuitori, si-a schimbat resedinta oficiala in 2000, comparativ cu 5,9% in SUA. Argumentand ca mobilitatea muncitorilor este vitala pentru crearea de noi locuri de munca si suplimentarea golurilor de profesionisti in diverse domenii existente de la o tara la alta, Comisia a elaborat un plan de actiune. Obiectivul vizat este acela de a inlatura obstacolele din calea deplasarii muncitorilor intre granitele UE, prin rezolvarea urmatoarelor probleme: accesul greoi la locuri de munca in strainatate, egalitatea de tratament, drepturile de rezidenta, corelarea formulelor de impozitare si a schemelor de asigurari sociale.
Iata insa ca acum, cand extinderea pietei muncii este o certitudine, extindere ce nu aduce doar avantaje, din ce in ce mai multi vest-europeni se tem de invazia esticilor si de problemele pe care ei le-ar putea crea. Prognozele linistitoare din trecut au fost date uitarii. In anul 2001, Comisia Europeana anunta ca pe termen lung nu exista pericolul unei migratii substantiale a fortei de munca din Est catre Vest si ca impactul aderarii asupra pietei muncii va fi limitat. Studiul realizat pe aceeasi tema de catre Institutul European din Romania a ajuns la o concluzie similara: piata muncii Uniunii Europene nu va suferi mutatii dramatice in urma extinderii. Sentimentele cetatenilor Uniunii raman insa un barometru sensibil si pot influenta atitudinea guvernelor tarilor membre fata de noii veniti.

Handicapurile pietei muncii din centrul si estul Europei

· Rata scazuta a angajarilor. Ratele angajarilor din statele candidate sunt inferioare celor din UE: 50,7% in Bulgaria, 53,8 % in Polonia, 56,3% in Ungaria, 58,6 % in Letonia, 58,9% in Lituania. In Romania, rata angajarilor este de 63,3%.
· Rezerve scazute de forta de munca. Una din caracteristicile tranzitiei este retragerea masiva a fortei de munca din economie, fenomen pregnant in Republica Ceha, Slovacia, Romania, Lituania si Estonia. In anul 2001, populatia ocupata din jumatate dintre statele candidate se situa sub media din UE. Astfel, comparativ cu media europeana, de 69,2%, in Ungaria 59,7% din populatia activa era ocupata, in Lituania 59,7%, in Polonia 66,1%, in Slovenia 67%. In Romania 68,3% din populatia activa este ocupata.
· Restructurarea economiei nu este sustinuta de functionarea pietei muncii. Agricultura continua sa fie ramura cea mai importanta a economiilor statelor candidate. Faptul ca majoritatea populatiei este ocupata in agricultura nu se reflecta insa in valoarea adaugata produsa, iar nivelul productivitatii este cu mult sub media din UE. Un caz special este cel al Romaniei. Peste 40% dintre romani lucreaza in agricultura, intrecand Bulgaria cu 12 procente si Polonia cu 20 de procente. Rezolvarea acestei probleme nu este simpla. Diferenta de la 40% la 4%, cat este media UE, este greu de absorbit in sfera serviciilor. Crearea locurilor de munca in servicii este posibila mai ales in zona marilor orase, ceea poate duce la adancirea disparitatilor regionale si la accentuarea saraciei in zona rurala.
· Nivelul pregatirii fortei de munca. In tarile estice, locurile de munca pentru cei cu pregatire medie si sub medie sunt mai putine decat pentru cei cu studii. Restructurarea economiei loveste in primul rand in primele doua categorii.