În joc este viitorul țării eurasiatice, care este sfâșiată între două modele antagonice. Profesor asociat de Istorie Modernă a Orientului Apropiat la Universitatea din Colorado, Carole Woodall, răspunde întrebărilor La Razón pentru a înțelege cheile celor mai decisive alegeri din istoria modernă a Turciei.

Alegerile acestea sunt cruciale

„Alegerile acestea sunt cruciale. Provocările cu care se confruntă țara și populația includ instabilitatea economică și inflația galopantă, slăbirea instituțiilor democratice și implicarea activă a organizațiilor societății civile de către președintele Erdoğan și Partidul său Justiție și Dezvoltare (AKP). Guvernul și-a folosit poziția pentru a reduce la tăcere vocile disidente (universitari, studenți, filantropi, personalități politice, oameni asociați cu mișcarea Hizmet, jurnalişti, artişti și activişti). Accesul la presă a fost restricționat, iar instituțiile media au fost închise.

Diverse organisme guvernamentale au fost compromise, inclusiv sistemul judiciar și universitățile. Una dintre cele mai prestigioase din Turcia, Universitatea Boğaziçi, este atacată din ianuarie 2021, când un nou rector a fost numit prin decret prezidențial. Acest climat cultivat, care nu permite disidența, vorbește despre o întorsătură descendentă a funcționării democratice. Cutremurele din februarie au expus și lacune instituționale și urbane, ca să nu mai vorbim de numărul incredibil de victime într-o regiune vastă”, a declarat Carole Woodall pentru La Razón.

De ce kurzii ar putea fi cruciali în răsturnarea lui Erdogan după două decenii de guvernare a țării

De asemenea, aceasta a fost întrebată de ce kurzii ar putea fi cruciali în răsturnarea lui Erdogan după două decenii de guvernare a țării.

„Chestiunea rolului pe care l-ar putea juca populația kurdă într-o posibilă „răsturnare” a lui Erdoğan este una interesantă și se va dezvolta în câteva zile. În iunie 2015, Partidul Democrat al Poporului (HDP) pro-kurd a câștigat 13% din voturile populare datorită construirii unei coaliții între grupurile de stânga și progresiste. Răspunsul represiv al guvernului a compromis fundamentele politice și instituționale ale HDP. Personalități proeminente au fost închise, inclusiv fostul co-lider HDP, Selahattin Demirtaș, care este deținut politic din noiembrie 2016. În 2021, a fost deschis un dosar în instanță pentru a închide definitiv HDP și a exclude multe personalități marcante sub suspiciunea de coluziune cu militantul Partid al Muncitorilor din Kurdistan (PKK).

Cu toate acestea, HDP nu prezintă niciun candidat și, din 28 aprilie, îl susține pe Kemal Kiliçdaroğlu, care reprezintă Alianța Națională, formată din șase partide. Starea economiei a erodat sprijinul pentru guvern. Deși Erdoğan a câștigat sprijinul unui mic partid politic kurd, există încă competiție în circumscripții între alte două partide kurde: Partidul Stânga Verde (YSP) și Partidul Muncitorilor Turci (TIP). Partidele din opoziția faţă de AKP au criticat guvernul pentru răspunsul său la cutremur și la realitățile economice, prezentând în același timp o platformă pentru consolidarea instituțiilor statului și a democrației parlamentare. Dacă există o prezență mare la vot, există șansa ca rezultatele alegerilor să fie contestate de partidele Alianței Populare a lui Erdogan. Alianța Muncii și Libertății, care reunește diferite partide socialiste, ar putea contesta și alegerile. Dacă niciunul dintre candidați nu obține mai mult de 50% din voturi, va avea loc un al doilea tur”, a spus aceasta pentru sursa menționată.

Cum a evoluat societatea turcă sub Erdogan?

„Deși programul electoral al Partidului Justiției și Dezvoltării al lui Erdogan din 2002 a declarat că va duce cu o politică principială, a existat o inversare bruscă a acestei poziții în ultimele două decenii. Reprimarea tot mai mare a expresiei publice și a libertății de exprimare a fost marcată de protestele din Parcul Gezi din 2013, o piatră de hotar care a demonstrat politica cetățenească.

Trecerea de la un sistem constituțional la unul prezidențial a subminat instituțiile civile și democratice. Președintele numește judecătorii și rectorii universităților publice și se poate opune legilor adoptate de Parlament. Alegerile generale din 2015, în care HDP a câștigat 13% din voturi, au fost urmate de interdicţiile care au vizat sud-estul țării, o regiune predominant kurdă. A existat un răspuns la interdicția de acces. Pe 11 ianuarie 2016, grupul Academics for Peace a publicat o petiție cu 1.128 de semnatari în Turcia, prin care cerea guvernului să pună capăt violenței de stat și să pregătească negocieri cu mișcarea politică kurdă.

Petiția a fost însă instrumentalizată de guvern pentru suspendarea cadrelor universitare. Alte măsuri luate de Executiv au inclus anchete ale universităților provinciale, percheziții la domiciliu, închisoare și detenții scurte ale cadrelor universitare. Reprimarea disidenței și împotriva semnatarilor Academics for Peace continuă și este doar un exemplu de slăbire a societății civile. Deși sondajele indică faptul că Erdoğan ar putea fi doborât cu o mică marjă care lasă opoziției o mică majoritate, este posibil să nu fie suficient pentru a face schimbări constituționale”, a mai spus Carole Woodall.

Mai apoi, aceasta a fost întrebată și care sunt șansele lui Kemal Kiliçdaroğlu, principalul rival al actualului președinte.

„Alianța pentru Muncă și Libertate a Partidului Laburist Turc și Partidul Stânga Verde (YSP) pro-kurd îl susțin pe Kiliçdaroğlu. Deși sondajele sugereau o prezență mare la vot și că Kiliçdaroğlu l-ar putea domina ușor pe Erdoğan, probabil că va avea loc un al doilea tur. Un candidat trebuie să primească mai mult de 50% din voturi”, a mai spus Carole Woodall pentru sursa menționată.