Să stai la aceeași masă cu cinci dintre oamenii care și-au pus întreaga pricepere în spatele unor mărci celebre precum IWC Schaffhausen, Ulysse Nardin, Hublot sau Fabergé este un vis pentru orice pasionat de ceasuri. Ei bine, în urmă cu doar câteva zile, nume precum Kurt Klaus, Mathias Buttet, Ludwig Oechslin, Jean-Marc Wiederrecht sau Andreas Strehler s-au aflat la București cu ocazia Temporis Awards și au discutat cu Capital despre actualele provocări ale industriei ceasurilor de lux.

Industria elvețiană a ceasurilor trece prin momente dificile, exporturile acesteia scăzând anul trecut cu circa 9% până la 19,4 miliarde de franci. Cu toate acestea, Elveția rămâne liderul mondial al industriei ceasurilor, iar piesele cele mai căutate au valori cuprinse între 500 și 3.000 de franci elvețieni. Conform datelor Federaţiei Producătorilor Elveţieni de Ceasuri (FIS), valoarea totală a exporturilor elveţiene de ceasuri, de 18,1 miliarde de euro (19,4 miliarde de franci), este corespunzătoare unei producţii totale anuale de 25,4 milioane de unităţi. În acelaşi timp, Hong Kong – al doilea mare producător de ceasuri din lume după cifra de afaceri a industriei – produce circa 241.000 de piese, de aproape zece ori mai multe decât Elveţia, a căror valoare totală atinge însă numai 9,2 miliarde de euro.

 

De ce sunt căutate scumpele ceasuri elvețiene

Valoarea unui ceas elvețian nu este dată doar de exactitatea în a măsura timpul și de renumele brandurilor. Cumpărătorii caută mai degrabă emoția dată de mașinăria uimitoare aflată în interiorul carcaselor, fie ele din oțel inoxidabil sau aur. „ Acum 30 – 40 de ani, industria elvețiană era atacată de ceasurile moderne. Se spunea că piesele mecanice vor dispărea. Atunci am propus șefilor mei să căutăm noi complicații sau să le perfecționăm pe cele existente. Asta a făcut IWC. În primul rând am decis să revigorăm Calendarul Perpetuu, dar să îl și modernizăm astfel încât să fie cât mai ușor de înțeles de clienți și, dacă se poate, mai puțin complicat de produs. Vedeți că și astăzi Calendarul Perpetuu este căutat pe piață. Un exemplu clar este IWC Da Vinci Perpetual Calendar Chronograph, un ceas făcut de mine, cu complicația principală aplicată pe un mecanism cronograf”, a explicat celebrul Kurt Klaus, legenda de la IWC Schaffhausen, cum a decis compania sa să își atragă clienții. În același timp, în opinia ceasornicarului independent Andreas Strehler, menținerea exclusivismului și a tradiției sunt elemente extrem de importante. „În orice domeniu lucrurile se repetă după o perioadă de timp. De fiecare dată când vrem să ne amintim de oamenii din viața noastră sau de momente din trecut căutăm obiecte vechi, tradiționale. În cazul ceasurilor este la fel, doar că acum mizăm pe «new vintage», adică piese vechi modernizate și modificate în funcție de stilul fiecărui ceasornicar.

Mathias Butett, directorul de cercetare – dezvoltare de la Hublot, este de părere că ceasul purtat spune multe despre utilizator și asta este foarte important într-o lume în care indivizii caută cu orice preț să fie „altfel”. În opinia sa, „omul caută obiecte care să îl diferențieze de ceilalți încă din vechime. Bunica m-a învățat să mă uit întotdeauna la pantofii celuilalt pentru a ști cu cine stau de vorbă. La fel e și cu ceasurile. Bărbații nu pot purta bijuterii pentru a își arăta statutul. Nici hainele nu pot da indicii clare despre fiecare persoană. Prin urmare, ceasul este cel care definește fiecare individ. Iar societatea iubitorilor de ceasuri se împarte acum în două categorii: pasionații de tehnologie și cei de tradiție. Ca informație suplimentară despre importanța ceasului avut la mână este, cred, suficient să vă spun că Hublot a primit și onorat solicitări din partea unor mari lanțuri hoteliere care au vrut să își învețe personalul cum să distingă vizitatorii după ceasurile purtate”. Și Ludwig Oechslin, maestrul ceasornicar de la Ulysse Nardin, este de părere că „ceasul mecanic nu este doar un obiect care măsoară timpul. Este, în același timp, o bijuterie. Cu ajutorul lui poți comunica altor persoane cel fel de om ești”, în timp ce Jean-Marc Wiederrecht, fondatorul Agenhor și strâns colaborator al diviziei de ceasuri a Fabergé, deși este convins de importanța tradiționalismului, consideră că industria nu este pe direcția bună. „Cu siguranță putem «reinventa» ceasurile. Nu doar ca aspect, dar și ca mecanism. Este încă posibil să inventezi ceva nou chiar și în privința complicațiilor. Dar asta nu înseamnă că industria va renunța la tradiționalismul care, încă, vinde foarte bine. În privința viitorului, cred că industria ceasurilor și-a pierdut puțin direcția. Dar își va reveni. Sunt convins”, a concluzionat maestrul ceasornicar.

 
 

O galerie a celebrităților la București

Cei zece ani în care revista Temporis a însoțit iubitorii de ceasuri din România au fost marcați în această lună prin organizarea unei noi ediții a Temporis Awards Gala, eveniment în cadrul căruia sunt premiate cele mai bune piese ale anului. Alături de alegerea Ulysse Nardin Innovision 2 drept cel mai bun ceas al lui 2017, în Temporis Hall of Fame – singura galerie a celor mai importanți maeștri ceasornicari din lume – au fost incluși în acest an Ludwig Oechslin și Andreas Strehler. Aceștia se adaugă unor nume mari precum Kurt Klaus, Michel Parmigiani, Philippe Dufour, Roger Dubuis, Richard Mille, Stephen Forsey, Carole Forestier Kasapi sau Mathias Buttet. Toți aceștia au fost la București de-a lungul celor șase ediții ale premiilor Temporis.

Citește și:

EXCLUSIVITATE Ludwig Oechslin (Ulysse Nardin): „Ceasul mecanic nu este doar un obiect care măsoară timpul”

EXCLUSIVITATE Kurt Klaus (IWC): „Nu mă simt ca o celebritate. Am făcut singur complicația Calendar Perpetuu a IWC, e drept. A fost o aventură!” (I)