Titlul, dezvoltat de americanii de la Niantic şi publicat de The Pokemon Company, se încadrează în genul ''realitate augmentată''. Jucătorii au posibilitatea de a prinde, antrena şi chiar de a lupta cu personajele fictive numite Pokemon, care, prin intermediul dispozitivelor mobile, ''apar'' în lumea reală. Pentru a crea acest efect, este nevoie de un telefon sau tabletă care să poată rula un soft GPS şi care, de preferat, conţine o cameră video.

Deşi este gratuit, fanii jocului îşi pot completa şi îmbunătăţi experienţa cumpărând conţinut suplimentar.

În momentul descărcării jocului, utilizatorii îşi creează un aşa-numit ''avatar'', pe care îl pot personaliza după cum doresc. Odată realizat, acesta apare alături de jucător pe harta virtuală a locului în care se află. În diverse puncte de pe hartă, cei de la Niantic au aşezat PokeStops şi săli de sport Pokemon, unde posibilităţile de interacţiune cu Pokemonii sunt mult mai complexe. Acestea sunt amplasate, de regulă, în jurul unor repere precum opere de artă expuse public, locuri cu însemnătate istorică şi alte puncte de interes.

Când jucătorul care se deplasează în lumea reală întâlneşte, în cea virtuală, un Pokemon, îl poate vizualiza atât prin intermediul camerei video, efectul fiind unul realist, cât şi pe un fundal creat artificial. În cazul în care jucătorul descoperă în jurul său un Pokemon sălbatic, fără ''stăpân'', are posibilitatea de a-l captura. În acest sens, este folosită o minge specială, Poke Ball, care trebuie aruncată cu precizie în direcţia personajului fictiv. Dacă totul decurge corect, utilizatorul este răsplătit cu ''bomboane'' şi ''praf de stele'', pe care le va folosi pentru a dezvolta abilităţile Pokemonilor. Scopul jocului este de a captura şi dezvolta toate cele 151 de tipuri de Pokemon.

Ideea realizării acestui joc i-a aparţinut regretatului Satoru Iwata, fost preşedinte al Nintendo şi lui Tsunekazu Ishihara, de la Pokemon Company. Iniţial, jocul trebuie să fie doar o farsă de 1 aprilie, realizată în colaborare cu Google Maps.

Pokemon Go a beneficiat şi de o variantă beta, anunţată în martie 2016.

Jocul s-a bucurat de o real succes la public, la două zile de la lansarea americană fiind descărcat pe mai mult de 5% dintre dispozitivele mobile. La 13 iulie, fusese descărcat de mai mult de 15 milioane de ori. Totuşi, presa de specialitate nu a fost atât de încântată, titlul primind 3,5 puncte din 10 din partea Destructoid şi 7 din 10 din partea GameSpot şi IGN. La rândul lor, cei de la The Guardian i-au acordat două stele din cinci, iar cei de la Time – trei din cinci. De remarcat că principalele obiecţii au vizat nu atât conceptul jocului, ci modul în care a fost pus în practică. Frecventele întreruperi, dificultatea descărcării şi problemele cu serverele au redus cu mult nota jocului, deşi unii jurnalişti, precum Matt Peckham, au vorbit şi despre superficialitatea jocului în sine.

Pokemon Go poate fi considerat o aplicaţie care încurajează mişcarea şi vizitarea diferitelor obiective din lumea reală, cu beneficii evidente pentru sănătate şi îmbogăţirea culturii generale. Kashmira Gander de la The Independent a scris despre posibilele efecte benefice ale jocului pentru cei suferinzi de anxietate şi depresie, căci îi determină să iasă din casă şi să interacţioneze cu alţi jucători.

De cealaltă parte, jocul a fost criticat căci zonele unde sunt amplasate puncte precum sălile de sport Pokemon, unde personajele se luptă între ele, tind să se aglomereze de jucători, cauzând disconfortul locuitorilor şi dând naştere unui mediu propice pentru hoţii de buzunare şi pentru diferite accidentări. Mai mult, jocul a folosit pe post de locuri de întâlnire sau capturare a personajelor virtuale spaţii precum Muzeul de Stat Auschwitz-Birkenau din Polonia sau Muzeul Memorial al Holocaustului din SUA.

O altă controversă a apărut la momentul lansării, căci pentru a putea fi utilizată, aplicaţia le cerea jucătorilor accesul total la contul lor de Gmail, fapt remediat însă la scurt timp. AGERPRES