Toată Germania este fără cuvinte: Potopul nu a fost o „catastrofă naturală”

Germania a trecut printr-o situație fără precedent. Furtunile din ultima săptămână au cauzat inundații și pagube extreme. În acest context, Mariana Mortágua, deputat din partea BE – Blocul de Stânga a scris o opinie cu privire la cauza acestei catastrofe.

Dezastrele naturale sunt evenimente bruște de origine naturală și, de aceea, sunt imprevizibile și inevitabile. Potopul care în ultimele zile a ucis 165 de oameni și care s-a soldat cu peste 2000 de dispăruţi în mai multe țări europene, precum și valul de căldură mortal din Canada, nu îndeplinesc aceste caracteristici, arată Jornal de Noticias. 

De trei decenii sunt anticipate evenimentele climatice extreme, de la început de către Panelul Interguvernamental asupra schimbărilor climatice. Adevărul pe care negaţioniştii au încercat să-l reducă la tăcere este în văzul tuturor: încălzirea globală provocată de modurile de producție și de consum din cele mai mari economii ale lumii produc daune ireparabile planetei. Și situaţia nu poate decât să se înrăutățească.

Din capul locului, deoarece consecințele acestei transformări structurale tind să fie ignorate și, de aceea, puțin prevenite și atenuate. În cazul acestui potop, avertismentul lansat de meteorologi nu a condus la adoptarea măsurilor necesare pentru stoparea dezastrului. Restricțiile bugetare și interesele economice legate de sectorul imobiliar avut un glas mai puternic decât nevoia de a investi preventiv în protecția civilă și în teritoriu, combătând, de exemplu, impermeabilizarea solurilor.

Să nu uităm, totuși, că importanța atenuării efectelor catastrofei nu înlocuiește sau nu reduce necesitatea unei modificări definitive a politicii energetice, odată cu abandonarea urgentă a consumului de combustibili fosili și cu modificarea formelor de producție și de consum. Dar nu asta se întâmplă.

Încălzirea globală se resimte în Europa 

Dincolo de titlurile de ziar și de promisiunile de schimbare, în UE se recunoaşte deja „depăşirea temporară” a limitei de 1,5 ° C pentru încălzirea globală, presupusă a fi compensată ulterior de o răcire idilică. Având în vedere actualele efecte catastrofale ale încălzirii cu 1,1 ° C, devine clar unde ne-ar duce această cale.

A spune că piața, care ne-a adus aici, ne va salva de cataclism, în virtutea unui nou val de „investiții verzi”, înseamnă să fugim de adevărul problemei și, prin urmare, de soluțiile sale. Doar planurile publice de reconversie ale transporturilor, ale locuințelor, ale producției și distribuției de energie și a altor bunuri poluante pot schimba economia și pot lupta împotriva uriaşelor lobby-uri care păstrează totul neschimbat, chiar dacă este vopsit în nuanțe de verde.

Mobilizarea pentru justiția climatică este astăzi lupta pentru drepturile omului. Acumularea necontrolată de către marii beneficiari ai modelului economic actual generează fenomene extreme, cărora le corespund crize umanitare, cu cortegiul lor de foamete, dislocări în masă și conflicte pentru resurse.

Crize la care Europa a asistat de departe, preocupată mai ales de ținerea victimelor în afara granițelor sale. În 2020, o treime din teritoriul Bangladeshului a fost scufundat în perioada musonului. De această dată, dezastrul a ajuns în centrul puterii europene. Ce altceva mai trebuie pentru a înțelege că aceste catastrofe sunt previzibile, că au cauze și vinovaţi?