Dacă te iei de Gazprom, te iei de Rusia. În această cheie trebuie interpretată reacția dură a Kremlinului la investigația antitrust demarată de Uniunea Europeană în cazul gigantului energetic rus. Un decret semnat pe 11 septembrie de președintele Vladimir Putin interzice companiilor „de importanță strategică“ să coopereze cu anchetatorii străini fără acordul guvernului. Iar oficialii Gazprom au declarat că, din această cauză, nu vor putea dezvălui detaliile contractelor încheiate, fapt ce ar contraveni intereselor economice ale Rusiei.
Un sfert din importurile de gaze ale UE sunt asigurate de Gazprom. În trecut, compania era considerată un furnizor de gaze indispensabil, dar de încredere; își livra produsele prin gazoducte, în baza unor contracte pe termen lung, influențate, este drept, de factorul politic și de prețul petrolului. Lumea s-a schimbat, însă. Astăzi, Gazprom este privită ca un furnizor scump și viclean, incapabil să concureze cu gazul lichefiat livrat în cisterne și vândut imediat pe piața spot, suprasaturată acum de apariția gazelor de șist. Cheltuielile Gazprom au escaladat. Recent, a fost nevoită să-și suspende cel mai ambițios proiect: exploatarea unui câmp petrolifer imens din marea Barents, denumit Ştokman.
În plus, a greșit subestimând puterea Comisiei Europene, care a îndemnat statele membre să-și „descătușeze“ (adică liberalizeze) piețele de gaze. Gazprom a ripostat, afirmând că asta echivalează cu confiscarea activelor sale. Așa că a încercat să se opună acestui fenomen printr-un mix de penalizări și de recompense. Ceea ce nu i-a creat decât mai multe probleme. În urmă cu un an, Comisia a lansat o serie de descinderi spectaculoase la 20 de reprezentanțe ale Gazprom și ale altor companii din sfera sa de influență. A fost, astfel, desființat mitul conform căruia conexiunile politice ale șefilor Gazprom în marile state europene ar oferi imunitate corporației ruse.
Pe 4 septembrie, Comisia a dat drumul unei anchete antitrust, fiind cercetate trei capete de acuzare: obstrucționarea fluxului liber de gaze naturale în statele membre, prevenirea diversificării surselor de aprovizionare și legarea nejustificată a prețului gazului de cotațiile petrolului.
Acuze ce pot duce la dispariția modelului de business aplicat până acum de Gazprom. Compania încheie contracte individuale cu fiecare stat în parte, ceea ce îi permite să-și pedepsească dușmanii și să-și recompenseze prietenii. Lituania, de exemplu, care a demarat procesul de liberalizare a pieței, cu sprijinul puternic al Uniunii, raportează acum prețuri-record la gaze. Pe 12 septembrie, Rusia a amenințat Moldova, cel mai sărac stat din Europa, cu creșteri ale prețului gazelor în caz că nu renunță la acordurile energetice cu UE.
Finalul unui model de business
În fața noilor reguli europene privind piața comună, este greu de crezut că Gazprom va mai putea încheia înțelegeri cu fiecare țară în parte. Pe de altă parte, contractele pe termen lung și conexiunea cu prețul petrolului nu sunt chiar atât de absurde. Este posibil ca unii consumatori să prefere în continuare această variantă. Ce vrea Comisia însă este să se asigure că acești consumatori au într-adevăr de unde alege. Legislația comunitară prevede că nicio companie cu poziție dominantă pe o piață nu are voie să abuzeze de acest avantaj. „Pe scurt, aceasta trebuie să se comporte ca și cum ar avea concurență“, explică Alan Riley, profesor britanic de drept.
Gazprom nu este încă pe ducă. În pofida criticilor, compania a reușit să finalizeze proiectul Nord Stream, gazoductul care ajunge în Germania prin Marea Baltică. Ceea ce nu le mai permite țărilor de tranzit, cum sunt Ucraina și Belarusul, să o șantajeze în vreun fel. Recent, și-a consolidat puternic divizia de trading din Marea Britanie. Iar unele persoane din conducerea companiei sunt pregătite să intre pe piața competitivă a gazelor de șist. Doar că, așa cum corporația americană Microsoft a învățat pe propria piele din conflictul cu Comisia, în Europa, o poziție de monopol aduce mai mulți dușmani decât profituri.