Evoluția gradului de îndatorare este influențată de nivelul redus, accesibil, al costurilor de finanțare, în contextul politicilor monetare relaxate fără precedent implementate în principalele blocuri economice ale lumii, se arată în prima ediție din acest an a raportului macroeconomic al Băncii Mondiale – BM.

Creștere semnificativă

Iar condițiile de pe piețe au condus la creșterea semnificativă a gradului de îndatorare în ultimii ani, arată raportul BM.

În primul rând, analiza elaborată de experții Băncii Mondiale evidențiază punctele comune și diferențele între perioadele anterioare de creștere a gradului de îndatorare.

Printre punctele comune se menționează: nivelul redus al costurilor de finanțare și modificările structurale în sfera piețelor financiare la începutul perioadei de acumulare de datorie; ajustările severe la finalul fiecărui ciclu de îndatorare la nivelul economiilor emergente și în dezvoltare, pe fondul incidenței unor șocuri externe amplificate de dezechilibre interne; implementarea de reforme structurale după incidența crizelor financiare.

Diferențele între ciclurile de îndatorare

În ceea ce privește diferențele între ciclurile de îndatorare din ultimele cinci decenii Banca Mondială menționează modificările din perspectiva sectoarelor și instrumentelor financiare și impactul diferit al crizelor (durată, mecanisme de ajustare) (cu mențiunea că ajustarea crizelor de datorie publică a fost mult mai severă comparativ cu procesul de ajustare a crizelor din sfera datoriei private).

Conform analizei Băncii Mondiale ciclul actual de îndatorare a debutat în 2010, ponderea datoriei totale în PIB în țările emergente și în dezvoltare urcând de la 114% în 2010 al 170% în 2018, evidențiindu-se creșterea datoriei private din China (a doua economie a lumii). Comparativ cu ciclurile anterioare de îndatorare acest ciclu a fost cel mai lung, cel mai rapid și cu distribuția cea mai amplă.

Creșterea semnificativă a gradului de îndatorare în economia mondială începând cu 2010 a fost determinată de nivelul redus al costurile de finanțare, precum și de modificările structurale din sfera sectorului financiar, care au determinat companiile și guvernele să apeleze din ce în ce mai mult la piețele de capital (conform analizei BM peste 20 de țări au accesat pentru prima oară piețele internaționale de capital în acest ciclu).

Pericolul datoriilor externe în țările emergente

De asemenea, specialiștii BM atrag atenția cu privire la creșterea semnificativă a datoriei externe totale în PIB în țările emergente și în dezvoltare, spre cel mai ridicat nivel din ultimii 15 ani, evoluție determinată de persistența deficitelor de cont curent.

Astfel, conform analizei BM în 55% din țările emergente și în dezvoltare contul curent al balanței de plăți a înregistrat o deteriorare în 2018 comparativ cu 2010. Totodată, în acest ciclu a crescut și numărul țărilor emergente și în dezvoltare care se confruntă cu deficite bugetare, citează dcbusiness.ro raportul BM.

De asemenea, experții BM atrag atenția cu privire la factorii de incertitudine asociați acestui ciclu de îndatorare, printre care: creșterea ponderii firmelor cu un comportament financiar mai riscant; integrarea mai puternică a piețelor financiare din țările emergente și în dezvoltare în circuitul financiar internațional (ceea ce va conduce la o propagare mai rapidă a șocurilor); majorarea ponderii nerezidenților care au expunere pe datorie publică în țările emergente și în dezvoltare (43% din total în 2018); deteriorarea rating-ului investițional în mai multe țări; creșterea semnificativă a ponderii datoriilor companiilor denominate în monedă străină (de la 19% din PIB în 2010 la 26% din PIB în 2018).

Accelerarea reformelor structurale

Printre soluțiile clasice implementate în țările care s-au confruntat în ultimele decenii cu o criză a datoriei BM menționează: un acord de finanțare internațională; restructurarea datoriei; accelerarea reformelor structurale.

Analizând strict situația din România se observă creșterea semnificativă a ponderii datoriei publice în PIB în ciclul post-criză (spre un nivel foarte apropiat de pragul de 40% în prezent, aspect evidențiat în ultimul grafic alăturat), ceea ce reprezintă unul din principalii factori de risc macro-financiar pentru trimestrele următoare.