Dupa caderea Zidului Berlinului, migrarea persoanelor educate („brain drain”) a devenit brusc o problema internationala majora. Bineinteles, interesele erau diferite. Guvernele statelor Europei de Vest si ale Americii de Nord se temeau de o posibila angajare a expertilor nucleari est-europeni de catre state precum Irakul, Libia etc. Guvernele est-europene se temeau de posibilitatea unui cerc vicios format de declinul economic si emigrarea persoanelor cu studii postliceale.
Un calcul economic simplu si, aparent, convingator alimenta ingrijorarea tuturor. Teama Occidentului fata de proliferarea nucleara se baza pe studii relativ exacte despre decaderea sectorului nuclear in Europa de Est. Din surse rusesti si americane se stia ca guvernul de la Moscova dispunea de un milion de angajati in domeniul armelor nucleare, dar numai una sau doua mii de persoane aveau cunostintele necesare constructiei unei bombe atomice. Temerile occidentalilor
s-au dovedit justificate dupa scurt timp. In anii ‘90, traficul ilegal cu uraniu si plutoniu, in care au fost implicati, de regula, cercetatorii est-europeni, a luat proportii.
Pe de alta parte, reprezentantii statelor est-europene erau constienti de faptul ca, la sfarsitul secolului al XX-lea, cele mai profitabile sectoare economice (aeronautic, biotehnologie, informatica, finante etc.) depindeau de numarul mare de personal de inalta calificare. De asemenea, este la fel de cunoscut si faptul ca infrastructura unui stat modern depinde de numarul mare de avocati, doctori, profesori, ingineri etc.
Cand fenomenul „brain drain” a explodat in constiinta publica in anii 1990-92, toate statele est-europene sufereau deja de o emigratie neta a persoanelor calificate. Chiar si cele mai bogate state din zona (Cehia, Ungaria) au fost afectate de emigrare in domeniile de activitate cele mai profitabile. La sfarsitul anilor ‘90, emigrarea personalului calificat a ramas substantiala, cu o tendinta de crestere in Albania si Romania. Tinand cont de numarul emigrantilor albanezi, aceasta tara va avea cel mai mult de suferit in urmatorul deceniu.
Trebuie retinut insa si faptul ca unele tari est-europene (Albania, Bulgaria, Polonia si Ungaria) au exagerat in documentele oficiale numarul emigrantilor calificati. Scopul a fost, mai mult decat probabil, cresterea cuantumului ajutoarelor financiare externe. Sumele aflate in discutie sunt considerabile. Numai Uniunea Europeana a transferat 1.900 milioane de euro in Europa de Est in 1998, iar combaterea emigratiei calificate a fost o prioritate in orientarea acestor fonduri.
Trebuie amintit, de asemenea, ca statisticile de migratie sunt intotdeauna inexacte in tara de plecare, de obicei fiind mult sub numarul real. Faptul este cunoscut statisticienilor est-europeni, la fel ca si consecintele, deoarece si un numar mic de persoane de inalta calificare poate afecta economia unei tari mici – iar cinci din cele sapte state studiate (Albania, Bulgaria, Polonia, Ungaria, Romania, Cehia, Slovacia) au sub 10 milioane de locuitori.
Din Romania au plecat mai multi decat se spune
In anii ‘80, emigratia Romaniei a fost foarte mica, fiind alcatuita mai ales din persoanele apartinand unei minoritati nationale si din cele plecate ilegal: 288.000 de cetateni romani, potrivit datelor Ministerului roman de Interne. Dintre acestia, 123.000 erau etnici germani, 41.000 etnici unguri si 12.000 apartineau religiei mozaice. Aceeasi sursa estimeaza ca aproximativ 10% aveau studii universitare. Amandoua estimarile sunt sub nivelul real, dupa cum rezulta din sursele tarilor de destinatie.
Inceputul anilor ‘90 a fost caracterizat de un val lung de emigrare, urmat de o reducere si o stabilizare a emigratiei la niveluri relativ mici in 1998, mai ales din cauza restrictiilor impuse migratiei internationale de catre guvernele Europei de Vest. Atat surse romanesti, cat si italiene, suedeze, franceze, norvegiene si germane (ultima fiind cea mai importanta destinatie europeana a romanilor in anii ‘90) confirma aceste tendinte. In 1990-97, Germania a avut o imigrare neta de 260.000 de cetateni romani.
Si America de Nord a atras un numar mare de emigranti romani. Ministerul Imigratiei din Canada declara ca 36.103 persoane nascute in Romania au devenit rezidenti canadieni in perioada 1980-1996. Imigratia romana in Canada numara 632 persoane in 1980, 1.600 in 1987 si a crescut in mod continuu dupa aceea, pentru a ajunge la 4.331 in 1995. In 1996, ultimul an de referinta pentru datele canadiene, 3.900 de romani au imigrat in Canada. Nivelul este relativ inalt. Statele Unite au admis 64.500 persoane nascute in Romania din 1980 pana in 1994. Nivelul de imigratie ajunsese la 1.900 de persoane in 1980, 4.000 in 1984, 8.000 in 1991 si 3.400 in 1994.
Statisticile americane, canadiene si germane sugereaza ca datele romanesti (publicate de Institutul National de Statistica si Studii Economice, INSSE) subestimeaza numarul real al emigratiei romanesti. Aceasta problema se regaseste insa in statisticile tuturor tarilor, dezvoltate sau nu. Problema se bazeaza pe faptul ca statisticile de emigrare sunt realizate pe declaratii personale facultative. Demna de luat in seama, pentru scopuri practice, este proportia subestimarii. INSSE a calculat, de exemplu, ca in perioada 1993-1996 au emigrat in Canada 7.858 de romani. Ministerul Imigrarii canadian afirma, pe de alta parte, ca in anii respectivi au fost admisi 13.841 de romani.
Cercetatorii s-au refugiat in Occident
Ca si in cazul Bulgariei, emigrarea persoanelor cu studii universitare a urcat brusc dupa alegerile castigate de un partid de stanga sau centru-stanga. In cazul Romaniei, aceasta s-a intamplat in 1992, cand rata a ajuns la 11% din totalul emigrantilor – dar inca sub media nationala, de 12%, a fortei de munca cu studii.
Cercetarea romaneasca a avut de suferit dupa incetarea subventiilor comuniste. Dupa pierderi de personal mari in 1990, a fost inregistrata o crestere constanta a cercetatorilor care au parasit Romania. In 1994, proportia ajunsese la 1.387 la milionul de locuitori, dar nivelul nu a depasit media celorlalte state est-europene.
O estimare a pierderilor pe categorii profesionale este dificil de facut. Informaticienii romani si polonezi au fost cautati de Germania si Canada, insa nu se poate stabili in mod clar numarul celor care au emigrat. Se pare ca acesta a fost relativ mic in cazul Germaniei.
Din cercetarile efectuate rezulta ca „brain drain” a afectat si profesiile medicale. In 1992, numarul medicilor a scazut brusc cu 4.000. Tinand cont de numarul studentilor romani de la medicina si al medicilor pensionati in acel an, cifra este foarte mare. Cu toate acestea, aceasta scadere nu a fost cauzata exclusiv de emigrare.
Firmele de resurse umane au fost active in intreaga regiune in anii ‘90. Datele inregistrate sugereaza ca activitatea acestora va creste incontinuu. In august 1997, Andersen Consulting anunta ca isi va inteti eforturile de recrutare a personalului roman. In octombrie 2000, agentia chineza de stiri Xinhua a publicat un studiu conform caruia Romania va avea, foarte probabil, un numar insuficient de informaticieni in deceniul 2001-2010.
Canada a urmat o strategie activa de recrutare a inginerilor si informaticienilor romani. Aceasta poate fi urmarita statistic in datele publicate de Ministerul Imigratiei canadian. In 1983, un sfert din imigrantii romani care soseau in Canada aveau studii universitare. In 1996, proportia lor a urcat la o treime, mai ales datorita unui numar foarte mare de ingineri. In cifre absolute, imigratia specialistilor romani a urcat de la 184 in 1983 la 1.252 in 1996. In Statele Unite, indicatorul a ramas neschimbat, circa 20%, in decursul anilor ‘80 si ‘90. Din nou, e bine sa amintim ca numai 12% din forta de munca romaneasca are studii universitare. Datele Uniunii Europene nu sunt cunoscute. Statele Europei de Vest nu detin indicatori statistici de calitatea celor nord-americani in acest domeniu. r
Imigratia in Romania creste constant r
Dupa 1989, numarul cetatenilor straini angajati in mod legal in Romania a fost mic, comparativ cu celelalte state central si est-europene, insa a inceput sa creasca constant din 1995. Aceasta observatie nu se bazeaza pe numarul inca mic de permise de munca, ci pe existenta unui numar mult mai mare de rezidenti temporari, care a urcat incet, dar constant. Dintre cei 24.300 de rezidenti straini in 1993, multi erau expatriati reintorsi pentru a-si redobandi proprietatile. O treime din acestia era formata din rezidenti occidentali de inalta calificare. r
In plus, un numar mare de cetateni straini contribuie activ la ridicarea nivelului de cunostinte al romanilor. Acestia sunt mai ales invatatorii si profesorii de limbi straine, pentru care in Romania anilor ‘90 a existat o cerere aproape nelimitata si care, de multe ori, lucrau informal si pe termen scurt. Numarul lor insa nu poate fi estimat. r
Aproximativ 150.000 de cetateni ai Republicii Moldova au dobandit cetatenia romana in decursul anilor ‘90. Dintre acestia, cei mai multi au ramas totusi in Republica Moldova, pasaportul romanesc fiind mai degraba privit ca o asigurare pentru viitorul instabil al tarii lor.r
Ca si in cazul Cehiei, Poloniei si Ungariei, numarul cetatenilor straini activi pe teritoriul Romaniei va creste substantial in urmatorii ani. In cazul tarilor cu populatie mica, acest influx de personal calificat a reusit sa inlocuiasca pierderile suferite prin emigratie. In Romania, acelasi fenomen este foarte probabil sa se intample, cu o intarziere de 15 ani.r
In concluzie, se poate vorbi despre probabilitatea ca emigrarea personalului calificat sa creasca. Daca populatiile est-europene raman relativ sarace si bine educate, in timp ce populatiile occidentale imbatranesc si scad, economiile occidentale vor avea nevoie crescanda de forta de munca din Est. Germania, cea mai importanta tara de destinatie a emigratiei est-europene, a luat in atentie inca din 1996 ideea acordarii „Green Card”-urilor – permise de munca – numai personalului strain cu inalta calificare, mai ales in informatica. Cu toate ca doar putine „Green Carduri” au fost emise pana in prezent, proiectul va lua proportii in anii urmatori. Mult mai important este insa faptul ca guvernul de la Berlin a anuntat, in iunie 2001, ca va adopta in viitorul apropriat modelul de imigratie canadian.r
Fara a intra prea mult in domeniul econometric, se pune intrebarea: ce a insemnat, in termeni economici, emigrarea persoanelor calificate? In mod mecanic, s-ar putea raspunde ca „brain drain”-ul a insemnat o pierdere. Unele studii sugereaza ca plecarea personajului calificat est-european nu trebuie nicidecum sa fie privita ca o pierdere. Dimpotriva, valoarea economica a emigrarii depinde de persoanele si statele implicate. In epoca Internetului, ramane de vazut care este calea spre care se va indrepta Europa de Est.tr
r