Cozi, aglomerație, căldură, transpirație, nervi. Și de o parte a ghișeului, unde cetățenii sunt nemulțumiți de condițiile oferite de birourile de pașapoarte, și de alta, unde funcționarii sunt copleșiți de numărul mare de solicitanți și sunt frustrați pentru că li s-a interzis să își ia concediu vara și au fost chemați la muncă și în zilele libere.

Explicația pentru ce se întâmplă este ușor de găsit dacă ne uităm la statistici: în 2015, numărul pașapoartelor emise în România a depășit 946.000 (cu peste 21% mai mult decât în 2014). Datele pe 2016 nu au fost comunicate în același format, însă se știe că numărul de cereri pentru emiterea de pașapoarte electronice și temporare a atins 1,18 milioane. Luând drept reper cifrele din anii precedenți, se poate estima că au fost emise cam 1,15 milioane de astfel de acte. În total, o creștere de circa 200.000 (respectiv 21%) față de 2015. Iar lucrurile nu s-au oprit aici. Cel puțin în primele două luni ale anului, pentru care există date, numărul cererilor pentru pașapoartele electronice a depășit 220.000 (cu 22% mai mult față de aceeași perioadă a lui 2016).

Ce nu poate fi înțeles este de ce, confruntate cu o creștere continuă a numărului de solicitări, autoritățile nu au făcut aproape nimic pentru a mări fie numărul de puncte în care se preiau cererile pentru pașapoarte, fie numărul de ghișee și de funcționari angrenați în această activitate. „Nu se poate dubla numărul de personal sau de ghișee. Nu putem configura un sistem doar pentru valorile extreme“, spunea recent ministrul Administrației și Internelor, Carmen Dan. Ceea ce nu pare a ști ministrul este că în București și în destule județe aceste așa-zise valori extreme (respectiv cozi de cel puțin o oră) se înregistrează cel puțin șase luni pe an (de obicei din aprilie până în septembrie și apoi din nou în noiembrie-decembrie).

 

Cu atât mai greu de înțeles este de ce nu sunt găsite soluții pentru îmbunătățirea situației în condițiile în care serviciul de emitere a pașapoartelor este unul plătit direct de solicitant și nu subvenționat din taxe și impozite. Luând în calcul taxele percepute de stat pentru pașapoartele electronice și temporare, se poate estima că în 2015 au fost încasate din această sursă peste 230 de milioane de lei, iar în 2016 undeva la 260-270 de milioane de lei. Este adevărat că o parte din acești bani este alocată procesului de producție a documentelor, însă un calcul grosier arată că 100 de noi ghișee deschise în cadrul unor instituții publice (adică aproape o dublare a numărului de birouri) ar costa probabil în jur de două-trei milioane de lei (investiția inițială în mobilier și aparatură) și apoi cam patru milioane de lei pe an (salariile nete ale celor 100 de noi funcționari, având în vedere că impozitele și contribuțiile plătite pentru aceștia se întorc la buget).

Probleme și în alte zone

Dacă emiterea unei cărți de identitate nu presupune la fel de multe probleme datorită numărului mult mai mare de oficii în care are loc această activitate (deși, de la caz la caz, sunt situații în care se formează cozi), nu la fel stau lucrurile în ceea ce privește eliberarea permiselor de conducere sau înmatricularea autovehiculelor. Cel puțin în ceea ce privește cea de-a doua procedură, lucrurile au depășit de mult limita suportabilității pentru solicitanți. „Coada se formează la ușă cu două ore înainte de deschidere și după aia se formează haos la emiterea bonurilor de ordine. Oamenii se împing, se trag, unii iau mai multe bonuri pe care ulterior încearcă să le vândă. După care urmează coada propriu-zisă și emoțiile: verifici de o sută de ori să fie totul în regulă, să ai toate actele și copiile cerute, să fi completat cum trebuie formularul, și tot sunt șanse să descoperi când ai ajuns la ghișeu că îți lipsește ceva. Ceea ce înseamnă că trebuie să o iei de la capăt în altă zi“, povestește bucureșteanul George Tudose, care și-a înmatriculat de curând o mașină cumpărată din Germania.

Există o explicație facilă și pentru nebunia de la Înmatriculări Auto: potrivit statisticilor, în primele șapte luni ale anului au fost înmatriculate peste 350.000 de mașini, cu 70% mai mult decât în aceeași perioadă a lui 2016. Dacă numărul autovehiculelor noi a crescut moderat, cu 22%, până la 56.000, cel al celor la mâna a doua aproape s-a dublat față de anul precedent. Totuși, la fel ca în cazul pașapoartelor, și aici serviciul se autofinanțează din taxele colectate de la solicitanți și ar putea fi găsite cu siguranță sursele de bani necesare pentru a deschide mai multe ghișee.

 

Fără cozi

Cum avem tot timpul tendința de a ne compara cu alte țări, și de cele mai multe ori cu marile puteri mondiale, iată cum arată la „ei“ procedurile pentru emiterea documentelor de călătorie. În Statele Unite, cei care aplică pentru prima oară pentru un pașaport sau copiii sub 16 ani care aplică pentru reînnoirea pașaportului trebuie să se prezinte în persoană, cu formularul completat, actele care să facă dovada identității și a cetățeniei și o fotografie tip la birourile specializate. Într-un stat precum California, cu 39,5 milioane de locuitori, există 499 de birouri, adică unul la 79.000 de locuitori; în România avem 102 birouri, adică unul la 196.000 de locuitori. În plus, cei care au peste 16 ani și au mai avut pașaport pot depune cererea, actele și fotografia prin poștă. În acest caz, pașaportul nou este primit acasă după două-trei săptămâni. Indiferent de metoda aleasă, costul unui pașaport american este de 110 dolari.

În Marea Britanie, costurile de emitere sunt de 72,50 lire pentru un pașaport pentru persoane de peste 16 ani și de 46 de lire pentru cei sub această vârstă. Actele pot fi depuse la oficiile de pașapoarte, la birourile specializate din cadrul oficiilor poștale, prin poștă sau online. Este nevoie ca aplicantul să trimită documentele originale (certificate de naștere sau alte dovezi ale cetățeniei și identității), care îi vor fi returnate prin poștă dacă a ales să aplice online sau prin poștă. Emiterea documentului de călătorie durează în jur de șase săptămâni. În schimbul unor suprataxe, pașapoartele britanice pot fi emise în patru ore sau într-o săptămână.

Ca la noi, dar mult mai bine

 

Și în Germania eliberarea unui pașaport durează destul de mult, între șase și opt săptămâni de la înaintarea cererii, însă există și un serviciu expres care asigură primirea actului în trei zile (cu o suprataxă de 32 de euro). La depunere este necesară completarea unui formular, prezentarea a două fotografii, amprentarea solicitantului, dar și prezentarea unor acte în original și copie: certificatul de naștere, certificatul de căsătorie/hotărârea de divorț/certificatul de deces al soției/soțului, pașaportul actual, permisul de ședere, iar pentru adulții care aplică pentru prima oară pentru pașaport sunt necesare și pașapoartele părinților sau certificatul de naționalitate. Pentru adulții de peste 24 de ani pașapoartele au o valabilitate de zece ani și costă 60 de euro, iar pentru persoanele sub 24 de ani actele au o valabilitate de șase ani și costă 37,50 euro. Cererile se depun la primării, la fel ca în cazul celor pentru cărțile de identitate.

În Franța costurile sunt mai ridicate pentru adulți (86 de euro), dar mai mici pentru copii (17 euro până în 14 ani și 42 de euro între 14 și 18 ani). Timpul necesar pentru procesare este variabil, în funcție de numărul de cereri, și poate creste semnificativ în preajma vacanței de vară. Actele necesare sunt cartea de identitate sau certificatul de naștere și, după caz, pașaportul anterior, la care se adaugă două fotografii. Cererea se depune în persoană la unul din cele câteva mii de birouri din cadrul primăriilor de pe întreg teritoriul Franței, indiferent de domiciliul solicitantului. 

110 dolari costă emiterea unui pașaport american. Actul are o valabilitate de zece ani, iar pentru depunerea documentelor pot fi folosite atât miile de birouri acreditate pe întreg teritoriul SUA, dar și serviciul poștal (pentru cei care au mai deținut un astfel de document).

1,18 milioane de cereri pentru emiterea de pașapoarte electronice și temporare au fost primite în 2016, în creștere cu peste 20% față de 2015. Tendința a continuat și în prima parte a acestui an. Asta în timp ce numărul de birouri și personalul din domeniu au rămas la fel

270 mil. lei. La atât au fost estimate veniturile din taxele percepute solicitanților de pașapoarte în 2016. O parte din acești bani merg către producția efectivă a documentelor, dar statul își taie partea leului. Cu alte cuvinte, ar avea de unde să finanțeze mai mulți angajați în domeniu

Te-ar putea interesa și: