Sfintii

In realitate, climatul de afaceri din Romania este la fel de prost acum ca in urma cu cinci ani, iar zicala conform careia „pana la Dumnezeu te mananca sfintii” este perfect aplicabila. Dincolo de chipurile zambitoare ale ministrilor, dincolo de performantele macroeconomice, asteapta ranjind „sfintii” din toate institutiile statului. Din proprie experienta, oamenii de presa ar putea scrie tomuri intregi in legatura cu asa-zisa transparenta a administratiei. Experienta zilnica certifica faptul ca

In realitate, climatul de afaceri din Romania este la fel de prost acum ca in urma cu cinci ani, iar zicala conform careia „pana la Dumnezeu te mananca sfintii” este perfect aplicabila. Dincolo de chipurile zambitoare ale ministrilor, dincolo de performantele macroeconomice, asteapta ranjind „sfintii” din toate institutiile statului.

Din proprie experienta, oamenii de presa ar putea scrie tomuri intregi in legatura cu asa-zisa transparenta a administratiei. Experienta zilnica certifica faptul ca, sub atitudinea teribil de deschisa a cabinetului Nastase, institutiile sunt din ce in ce mai ermetice, confuze si lipsite de profesionalism. Un singur exemplu: biroul specializat al Ministerului Afacerilor Externe ne-a furnizat o lista cu companiile romanesti care lucreaza in zona de conflict din Asia. Unele nu mai aveau relatii contractuale cu acea parte a lumii de trei ani. Un alt exemplu: nici un institut de cercetare din Romania si nici o institutie a statului nu a fost in stare sa produca o analiza pertinenta asupra a ceea ce se va intampla anul viitor, dupa eliminarea taxelor vamale la importurile din Uniunea Europeana. In afara de aprecieri ca „e bine, creste concurenta” sau „e rau, nu vom face fata”, nu exista nici macar o singura analiza pertinenta a evolutiilor viitoare. Din ce in ce mai des, dreptul la informatie este pur si simplu anulat de raspunsuri de genul „Domnul director nu este aici. Reveniti maine”, sau „E sedinta. Trimiteti un fax”. Faxul este, teoretic, o modalitate rapida de comunicare. Practic, raspunsurile nu vin niciodata, sau vin peste trei saptamani. Toate acestea nu sunt o scuza pentru a justifica jurnalistii, ci sunt expresia unui fenomen mult mai grav, al lipsei de interes pentru presa, oameni de afaceri si societate, in general.

De curand, am auzit povestea uimitoare a unei investitii de cateva zeci de milioane de dolari care, de o luna, este blocata din cauza ca functionarii stupizi ai unei primarii nu catadicsesc sa elibereze un aviz, desi ei insisi au dat termen limita inceputul lunii septembrie. La fel, in acest numar aveti posibilitatea sa cititi despre crasa lipsa de responsabilitate a Agentiei Nationale a Locuintei care incaseaza sute de mii de dolari de la romani pentru a le oferi in schimb amanari, indiferenta si iluzii. Despre care mediu de afaceri se discuta la seminariile incheiate cu receptii si coctailuri? Adevarul adevarat este ca investitiile straine s-au blocat la sume medii de maxim 60 milioane dolari lunar si ca de vina sunt, este adevarat, conditiile economice, dar si faptul ca nu exista nici un fel de preocupare pentru cei care au nevoie de serviciile institutiilor publice.

Intr-o tara in care productivitatea muncii este una din problemele principale, nu cred ca i-a dat cuiva prin cap sa masoare in vreun fel calitatea si cantitatea muncii celor platiti din bani publici. Este foarte adevarat, salariile sunt mici daca sunt platite de la buget. Dar s-ar schimba oare situatia daca s-ar tripla lefurile? Sta oare calitatea serviciilor in suma de bani scrisa pe statul de plata? Raspunsul este, fara indoiala, negativ. Dimensiunea salariilor are o mica legatura cu felul in care este perceputa munca in sine. Un consultant strain, angajat pentru a reforma intr-un fel stilul de lucru al unei institutii publice, spunea cu nesfarsita uimire ca a descoperit ca functionarii nu puteau accepta ideea ca treaba lor este sa serveasca publicul, fie cetateni de rand, fie firme. Acceptau ca trebuie sa raspunda in fata sefilor, sa faca rapoarte si alte hartoage, dar in nici un caz ca sunt in slujba societatii. Pacat ca studiul nu a fost niciodata publicat.