Prevederile Codului de procedură fiscală privind executarea silită de către Fisc conțin restricții și limitări prin care se specifică până la ce punct se poate executa silit un datornic și ce bunuri și/sau venituri nu i se pot lua.

În primul rând, Codul instituie o limită la 150% din valoarea datoriilor fiscale la urmărirea bunurilor datornicului, limită în care se includ și cheltuielile de executare.

Astfel, ”executarea silită a bunurilor proprietate a debitorului, urmăribile potrivit legii, se efectuează, de regulă, în limita a 150% din valoarea creanțelor fiscale, inclusiv a cheltuielilor de executare, cu excepția cazului în care din motive obiective în legătură cu situația patrimonială a debitorului acest nivel nu poate fi respectat”, se arată în documentul citat.

În al doilea rând, nu toate bunurile debitorului persoană fizică pot fi executate silit de Fisc.

Bunuri exceptate de la executarea silită

De exemplu, bunurile mobile de orice fel care servesc la continuarea studiilor și la formarea profesională, precum și cele strict necesare exercitării profesiei sau a altei ocupații cu caracter permanent, inclusiv cele necesare desfășurării activității agricole, cum sunt uneltele, semințele, îngrășămintele, furajele și animalele de producție și de lucru.

Apoi, bunurile strict necesare uzului personal sau casnic al debitorului și familiei sale, precum și obiectele de cult religios, dacă nu sunt mai multe de același fel.
În plus, sunt exceptate alimentele necesare debitorului și familiei sale pe timp de două luni, iar dacă debitorul se ocupă exclusiv cu agricultura, alimentele strict necesare până la noua recoltă.

O altă excepție o constituie combustibilul necesar debitorului și familiei sale pentru încălzit și pentru prepararea hranei, socotit pentru trei luni de iarnă.

Obiectele necesare persoanelor cu handicap sau destinate îngrijirii persoanelor bolnave, precum și bunurile declarate neurmăribile prin alte dispoziții legale, nu pot fi, de asemenea, urmărite de Fisc.

Ordinea în care se execută bunurile

În al treilea rând, Codul de procedură fiscală prevede și o anumită ordine în care pot fi executate silit bunurile contribuabililor. În acest sens, organul fiscal de executare trece la următoarea categorie dacă din cea anterioară nu a putut scoate nimic.

În primă fază, Fiscul se va îndrepta către bunurile mobile și imobile care nu sunt folosite direct în activitatea ce constituie principala sursă de venit.

Ulterior, către bunurile care nu sunt nemijlocit predestinate pentru desfășurarea activității ce reprezintă principala sursă de venit, apoi către bunurile mobile și imobile ce se află temporar în deținerea altor persoane în baza contractelor de arendă, de împrumut, de închiriere, de concesiune, de leasing și altele.

La rând vin ansamblurile de bunuri, urmate de mașini-unelte, utilaje, materii prime și materiale și alte bunuri mobile, precum și bunuri imobile ce servesc activității care constituie principala sursă de venit și, în fine, de produsele finite.

Trebuie însă menționat că bunurile pe care datornicul le folosește în activitatea sa profesională, ca persoană fizică autorizată, de exemplu, nu sunt exceptate de la executarea silită.

Te-ar putea interesa și: