România a pierdut cel mai iubit actor. Și-a petrecut viața pe scena Teatrului Național. Va fi mereu în inimile noastre

Pe 12 aprilie 2022, se stingea din viață un îndrăgit și apreciat actor al teatrului românesc, Traian Stănescu, la vârsta de 82 de ani. Au trecut trei ani de atunci, dar amintirea sa rămâne vie pe scena Naționalului bucureștean și în inimile publicului.

Un mesaj sfâșietor și un omagiu discret

Vestea decesului actorului Traian Stănescu a fost dată chiar de fiul său, Mihai Stănescu, printr-un mesaj emoționant postat pe rețelele sociale: „Acum dansează în ceruri amândoi… Zbor lin, tata!”. Alături de mesaj, o fotografie cu părinții săi — Traian Stănescu și Ilinca Tomoroveanu, marea actriță și soție a sa, plecată dintre noi în urmă cu șase ani.

Teatrul Național „I.L. Caragiale” din București, instituția căreia i-a dedicat mai bine de cinci decenii, a transmis la acel moment un omagiu.

„Rămân în urmă numeroase roluri importante pe prima scenă a țării, o prezență caldă și luminoasă, o viață trăită în armonie, alături de doamna sa, Ilinca Tomoroveanu, cu multă dragoste de Teatru!”

Un început modest urmată de o carieră grandioasă

Născut la 27 martie 1940, în Făget, județul Timiș, Traian Stănescu a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică București, secția Actorie, în 1961, la clasa profesorului G.D. Loghin. După absolvire, a fost repartizat la Teatrul de Stat din Piatra Neamț, unde a interpretat roluri precum:

• Vulpașin în „Domnișoara Nastasia” de G.M. Zamfirescu,

• Tom în „Menajeria de sticlă” de Tennessee Williams,

• Mişu Felecan în „Nota 0 la purtare” de Octavian Sava și Virgil Stoenescu,

• personaje din „Jocul dragostei şi al întâmplării” de Pierre de Marivaux.

A urmat apoi Teatrul C.F.R. Giulești, unde a jucat în:

• „Băiat bun, dar cu lipsuri” de Nicuță Tănase,

• „Billy mincinosul” de Keith Waterhouse,

• „Pădurea împietrită” de Robert Emmet Sherwood.

În anii 1967-1968, a fost parte din distribuția Teatrului Mic în spectacole precum:

• „Baltagul” după Mihail Sadoveanu,

• „Richard II” de William Shakespeare.

O viață petrecută pe scena Teatrului Național

Din 1968, Traian Stănescu a fost, fără întrerupere, actor al Teatrului Național București, unde a creat o galerie impresionantă de personaje. Printre cele mai cunoscute roluri se numără:

• Gheorghe în „Năpasta” de I.L. Caragiale (1969, regia Miron Niculescu),

• Logodnicul în „Nuntă însângerată” de Federico Garcia Lorca (1966, regia Miron Niculescu),

• „Regele Lear” de William Shakespeare (1970, regia Radu Penciulescu),

• „Pisica în noaptea Anului Nou” de D.R. Popescu (1971),

• „Danton” după Camil Petrescu (1974, regia Horea Popescu),

• „Îmblânzirea scorpiei” de William Shakespeare (1975, regia Mihai Berechet),

• „Moștenirea” de Pierre de Marivaux (1989, regia Horea Popescu),

• „Cine are nevoie de teatru” de Timberlake Wertenbaker (1990, regia Andrei Șerban),

• „Ondine” de Jean Giradoux (1994, regia Horea Popescu),

• „Strigoii” de Henrik Ibsen (1997, regia Nicolae Scarlat),

• „Numele trandafirului” după Umberto Eco (1998, regia Grigore Gonța),

• „Amanții însângerați” (2002, regia Alexandru Tocilescu),

• „Crimă pentru pământ” după Dinu Săraru (2002, regia Grigore Gonța),

• „Mașinăria Cehov” de Matei Vișniec (2003, regia Cristian Ioan),

• Luigi în „Sâmbătă, duminică, luni” de Eduardo De Filippo (2007, regia Dinu Cernescu).