Printul Persiei

dar din care lipseste pina la urma placerea reala de a juca. Un bun exemplu este „Printul Persiei: Nisipurile Timpului” („Prince of Persia: The Sands of Time”), lansat luna trecuta. Judecind dupa promovarea de care a avut parte si dupa icintarea si entuziasmul primilor jucatori ar fi trebuit sa fie cel mai bun joc al anului. Grafica si sunetul sunt itr-adevar exceptionale. La iceputul jocului, feeria de culori si texturi translucide, sunete cristaline si intriga ce vi se propune va absorb toate

dar din care lipseste pina la urma placerea reala de a juca. Un bun exemplu este „Printul Persiei: Nisipurile Timpului” („Prince of Persia: The Sands of Time”), lansat luna trecuta. Judecind dupa promovarea de care a avut parte si dupa icintarea si entuziasmul primilor jucatori ar fi trebuit sa fie cel mai bun joc al anului. Grafica si sunetul sunt itr-adevar exceptionale. La iceputul jocului, feeria de culori si texturi translucide, sunete cristaline si intriga ce vi se propune va absorb toate itr-o lume de basm, care va tine captiv mai multe ore. Primele niveluri (din cele 40) sunt destul de bine legate itre ele si construite destul de original. Din pacate, de pe la jumatate, motivatia dumneavoastra ca jucator slabeste, drumul spre glorie nu mai e atit de atragator si dati uneori de situatii atit de dificile, icit va vine sa spuneti: „Lasa, ca mai vad eu saptamina viitoare” (poate ca e bine dupa nivelul 30 sa icarcati si niste „cheat”-uri de pe Internet). Absenta aproape totala a dialogurilor contribuie si ea la aceasta stare, aproape de disconfort.Noutatile pe care le aduce „Printul Persiei” compenseaza isa i buna masura acest dezavantaj. Genul jocului este „action adventure”, un fel de Tomb Raider, cu influente vadite din filmele de arte martiale „made in” Hong-Kong. De pilda, printul poate sa-si ia avint si sa urce pe suprafete verticale, se comporta ca un veritabil maestru kung-fu, iar acrobatiile joaca un rol determinant i completarea fiecarui nivel. Puteti avea parte uneori de scene de lupta grozave, cum se intalnesc i putine jocuri, iar „semnalele” dupa care trebuie sa va ghidati ca sa alegeti drumul corect (detalii grafice si audio, de exemplu, zgomotul picaturilor de apa) sunt deseori ingenios alese. E nevoie de un sistem destul de bun pentru a juca „Printul Persiei”, procesor de minimum 1,3 GHz si neaparat placa grafica de 64 MB. Preferabil a fi jucat pe PC, cu tastatura si mouse, din cauza dificultatilor de a orienta camera. Chiar daca nu e jocul anului, este cu siguranta cel mai bun joc „adventure”, fie si pentru ca altceva n-am avea ce alege.