Dacă generaţiile viitoare de computere nu vor reuşi să imite în totalitate mecanismul de operare al creierului uman, cel puţin va reuşi să-l egaleze la eficienţă. Nou supercomputer neuronal în curs de dezvoltare la universitatea Standford ar putea opera cu o ebergie electrică comparabilă cu cea necesară creierului uman. Mai mult, el simulează şase miliarde de conexiuni neuronale.

Creierul uman are nevoie de aproximativ 20 de waţi să poată opera în condiţii normale, şi ambiţia unui cercetător indian de la universitatea Stanford este aceea de a crea un computer capabil nu doar să se rezume la acest consum electric, dar care să opereze pe un sistem revoluţionar. Kwabena Boahen susţine însă că pentru a lucra la dezvoltarea unui astfel de computer a fost nevoit să uite tot ce au învâţat oamenii despre computere în ultimii 50 de ani, dar crede că această descoperire ar menţine viteza actuală a evoluţiei tehnologice pentru încă 50 de ani.

În mod normal, un robot cu un procesor la fel de performant precum creierul uman ar consuma aproximativ 15 megawaţi. Dar noul supercomputer neuronal  s-ar putea multumi cu aceeaşi cantitate de energie pe care o ardem în cutia craniană. Noul computer se numeşte Neurogrid şi combină operaţii locale în sistem analog cu programabilitatea digitală, obţinând astfel avantaje din ambele “dimensiuni”. Neurogrid simulează interacţiunea a un milion de neuroni folosind compartimente subcelulare (pentru fiecare neuron), o alegere tehnică motivată prin studiile efectuate asupra cortexului.

Haosul este noua precizie

Neurogrid (reteaua) va avea 16 Neurocores (nuclee) fiecare cu 256×256 neuroni de silicon în 11.9×13.9 mmpătraţi, conectaţi între ei cu legături de 80 M impulsuri / sec. O memorie RAM în afara procesorului (la baza arborelui) şi o memorie RAM pe procesor (în fiecare Neurocore – nucleu) vor asigura o conexiune software între legăturile corticale orizontale şi verticale .

Noul tip de computer schimbă precizia tranzistorilor digitali pe haosul creierului creat de activitatea multitudinii de neuroni, în care eşecurile de conexiuni se întampla între 30 şi 90 la sută din timp. Totuşi creierul lucrează cu acest sistem dezordonat bazându-se pe capacitatea multimilor de neuroni de-a acoperi zgomotul conexiunilor eşuate şi pe competiţia între semnale.

Acest nou tip de supercomputer nu va putea înlocui calculaţii precise ale maşinilor actuale însă eficienţa sa energetică se va dovedi necesară pentru a continua menţinerea legii lui Moore, care spune că numarul tranzistorilor pe un chip de silicon se dubleaza la fiecare doi ani. Haosul creativ dintr-un sistem de procesare haotic ar putea în ultimă instanţă să stabilească fundamentul pentru puterea de procesare necesară ridicării inteligenţei artificiale la un nivel uman.

Te-ar putea interesa și: