Gazprom şi partenerii săi europeni, E.ON, Wintershall, Shell, OMV şi Engie, au fost de acord anul trecut cu proiectul gazoductului Nord Stream-2, care va aduce gaze din Rusia prin Marea Baltică, prin Germania, până în Austria, la hub-ul de gaze Baumgarten, scrie Agerpres. 

Această conductă, care va avea o capacitate anuală de 55 de miliarde de metri cubi, ar urma să fie finalizată în 2019. Jumătate din participaţie este deţinută de Gazprom, iar OMV, E.ON, Engie, Shell şi BASF au câte 10%. Costurile totale vor ajunge la 10 miliarde de euro. 

În decembrie 2015, Gazprom şi cinci companii europene au solicitat UOKiK aprobarea pentru societatea mixtă. 

"Oficiul anti-monopol polonez a descoperit că această concentraţie ar putea duce la restricţionarea concurenţei. În acest moment, Gazprom are o poziţie dominantă în privinţa livrărilor de gaze spre Polonia şi planificata tranzacţie ar putea întări şi mai mult poziţia companiei ruse în negocierile cu utilizatorii din Polonia", se arată în comunicatul UOKiK, potrivit Agerpres. 

Companiile implicate au la dispoziţie două săptămâni să-şi prezinte opiniile faţă de obiecţiile formulate de UOKiK şi pot solicita extinderea acestei perioade cu încă două săptămâni. 

Extinderea a fost deja solicitată, iar decizia finală a UOKiK – de a aproba, de a interzice sau de aproba în anumite condiţii – este aşteptată până la sfârşitul anului. 

Comisia Europeană vrea să reducă dependenţa blocului comunitar de Rusia, ţară care asigură o treime din necesarul de gaze naturale al Europei, iar jumătate din aceste livrări trec prin Ucraina. 

Opt guverne europene au semnat o scrisoare în care ridică unele obiecţii faţă de proiectul gazoductului Nord Stream-2, care ar dubla livrările de gaze directe între Rusia şi Germania, potrivit unui document consultat de Reuters. 

Semnatarii scrisorii, adresată preşedintelui Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, susţin că proiectul Nord Stream-2 ar putea avea consecinţe geopolitice potenţial destabilizatoare. 

"Proiectul Nord Stream-2 ridică anumite riscuri la adresa securităţii energetice în regiunea Europei Centrale şi de Est. Acesta ar influenţa puternic evoluţiile de pe piaţa gazelor şi tranzitul gazelor în regiune, mai ales ruta de tranzit via Ucraina", se arată în scrisoarea datată 7 martie. 

Copia scrisorii consultată de Reuters este semnată de premierii Cehiei, Estoniei, Ungariei, Letoniei, Poloniei, Slovaciei, României şi de preşedintele Lituaniei. 

"La început, au existat voci puternice care au susţinut că este un proiect strict comercial, dar eu nu-mi amintesc ca vreun alt proiect comercial să fie atât de dezbătut la nivel politic. A produs dezbateri intense geopolitice privind viitorul Ucrainei şi securitatea energetică a sud-estului Europei", a declarat vicepreşedintele Comisiei Europene pentru uniune energetică, Maros Sefcovic. 

Acesta a adăugat că, în actuala formă, proiectul nu este compatibil cu legislaţia UE şi multe probleme încă trebuie rezolvate cu autorităţile de reglementare din Germania, ceea ce i-ar putea îndepărta pe potenţialii investitori. 

"Într-o perioadă în care nu numai bugetele statelor, ci şi cele ale companiilor energetice, sunt afectate de scăderea preţurilor la ţiţei şi gaze naturale sunt convins că fiecare companie energetică va analiza cu multă atenţie dacă va participa la un proiect care încă are probleme legale nerezolvate şi care a dus la o importantă dezbatere politică", susţine vicepreşedintele CE, transmite Agerpres.

Gazprom, cel mai mare producător mondial de gaze naturale, asigură o treime din necesarul de gaze naturale al Europei, iar jumătate din aceste livrări trec prin Ucraina. 

Deja Gazprom trimite gaze naturale Germaniei, prin gazoductul Nord Stream, iar Nord Stream-2 va dubla capacitatea acelei conducte la 110 miliarde meri cubi pe an, începând din 2019. 

Şi adjunctul secretarului american de stat pentru diplomaţie energetică, Robin Dunnigan, a avertizat recent că, prin recenta înţelegere încheiată de companiile europene cu Gazprom, Uniunea Europeană nu face decât să-şi sporească dependenţa energetică faţă de Rusia, deşi la nivel declarativ susţine că doreşte să o diminueze.