Mă bucură faptul că, în sfârșit, se discută aplicat și cu intenții clare despre acest subiect, dar mă îngrijorează în același timp perspectiva ca, această măsură, deosebit de importantă pentru toți cei care muncesc – puțini în raport cu populația totală a României – să intre în jocul politic și electoral.
Sunt cel puțin două categorii de persoane direct interesate de reducerea CAS: angajatorii (fie că sunt din mediul privat, fie de stat) și angajații. Cred cu tărie că reducerea CAS trebuie să se aplice pentru ambele categorii. Reducerea CAS pentru angajator îi va da acestuia posibilitatea eliberării resurselor financiare care să-i permită să facă noi angajări, să creeze noi locuri de muncă. Reducerea CAS pentru angajați ar echivala cu o creștere a salariului net (asa cum s-a întâmplat și ca efect al introducerii impozitării unice de 16%) și ar genera, chiar marginal, venituri care vor putea stimula consumul.
Acesta este raționamentul economic. Să facem o simulare (strict pe CAS). Să presupunem un salariu net de 1.500 lei, deci brut de 2.112 lei. Să presupunem apoi o reducere a CAS la angajat de 3% și la angajator tot de 3%. Așa cum este astăzi, contribuția CAS a angajatului este de 10,5%, și a angajatorului, de 20,8%. În ipoteza luată în calcul, CAS pentru angajat s-ar reduce la 7,5% și la 17,8% pentru angajator.
Ar rezulta deci că angajatul ar câștiga net cu 54 lei în plus (3,6%) și cheltuiala angajatorului ar scădea cu 63 lei. Rămâne de explicat ceva în plus cu privire la suma netă ce-i va reveni în plus angajatului: în mod real, această reducere de CAS cu 3% pentru angajat ar însemna un plus net de 64 lei, dar faptul că impozitul pe venit crește cu 10 lei va face ca această creștere să fie de 54 lei.
Deci iată ce aduce cu sine reducerea simultană a CAS atât la angajat, cât și la angajator, pe acest exemplu ipotetic:  creștere netă a salariului angajatului, 54 lei; posibilitatea de a crește consumul; scăderea cheltuielii angajatorului cu 63 de lei; posibilitatea de a face noi angajări; creșterea veniturilor bugetare din impozitul pe venituri cu 10 lei. Pe logica economică, toată lumea are de câștigat: și angajatul, și angajatorul, și statul.
Partidele politice însă se pare că nu au făcut încă acest calcul. Altminteri, de ce se discută separat despre reducerea CAS sau creșterea salariilor? Mai cred, de asemenea, că  momentul acesta este favorabil aplicării acestei măsuri. În 2010 sau 2011 nu era realistă reducerea CAS, întrucât nu exista posibilitatea scăderii veniturilor bugetare nici măcar pentru un trimestru; în plus, companiile și statul erau în plin proces de restructurare. Deficitul bugetar și angajamentele cu FMI, UE, BM nu ne-ar fi permis.
O să spuneți că și acum avem angajamente și ținte de deficit. Este adevărat, dar acum avem și perspectiva unei ușoare creșteri economice, Europa arată mai puțin rău, restructurările mari s-au cam terminat și este momentul ca, odată cu acest nou guvern, măsurile de stimulare a economiei să fie gândite și puse în practică. Desigur, această simulare arată economisiri care pot părea pentru unii mici, în sumă absolută. Gândiți-vă însă că cel puțin patru milioane de oameni care muncesc vor putea beneficia de această veste bună împreună cu angajatorii lor.
Alexandra Gătej,
preşedinte AmCham