Troienii bancari reprezintă cel mai periculos tip de malware specializat. Infractorii folosesc troieni bancari cu ţinte multiple, care pot afecta clienţi ai diferitelor bănci şi sisteme de plată, precum şi troieni programaţi să atace clienţii unei bănci specifice.

Odată instalat pe computerul victimei, un troian colectează automat toate informaţiile despre plăţi şi, uneori, chiar efectuează tranzacţii financiare în numele victimeiInfractorii pot trimite troieni prin intermediul email-urilor de phishing cu ajutorul cărora conving utilizatorul să acceseze un link sau să deschidă un document ataşat care conţine malware. Pentru distribuirea în masă a troienilor bancari, aceştia se folosesc de vulnerabilităţile Windows şi ale altor aplicaţii populare. După ce pătrund în sistem, aceste exploit-uri lansează un troian în computerul infectat. Pentru a ataca mai eficient, infractorii utilizează pachete de exploit-uri adaptate pentru diverse vulnerabilităţi.

Odată ce au pătruns într-un computer, troienii folosesc următoarele tehnici:

•    Interceptarea tastelor activate (keylogger). Troienii detectează tastele utilizate de către utilizator, ajutându-i pe infractori să fure datele contului utilizatorilor de online banking.  
•    Capturi de ecran în timpul afişării formularului cu informaţiile financiare completate.  
•    Înregistrarea tastaturii virtuale, furnizând infractorilor detalii cu privire la simbolurile tastate pe această tastatură.
•    Schimbarea fişierelor gazdă, care redirecţionează utilizatorii către site-uri false, chiar dacă adresa site-ului este introdusă manual.
•    Injectarea în operaţiunile browser-ului permite controlul troienilor asupra conexiunii browserului la server. Infractorii pot obţine datele de cont pe care utilizatorul le completează pe site-ul băncii şi modifică pagina de deschidere a sistemului de online banking, adăugând formulare adiţionale (webInject), care cer numărul cardului de credit, numele posesorului, perioada de expirare, codul CVV, parola etc.

În plus, troienii bancari pot trece peste nivelurile de securitate adiţionale, precum autentificarea în doi paşi cu parolă unică (coduri TAN). Una dintre tehnicile folosite de troianul ZeuS funcţionează astfel: de îndată ce victima accesează un sistem de online banking şi introduce parola unică, programul malware afişează o notificare falsă ce transmite mesajul că lista existentă a codurilor TAN este invalidă, invitând utilizatorul să obţină o listă nouă de parole. Pentru a face acest lucru, victima trebuie să introducă toate codurile TAN disponibile în formularele create de ZeuS prin metoda webInject, pentru „blocare suplimentară”. Drept consecinţă, infractorii reuşesc să obţină toate codurile victimei, pe care le pot folosi imediat pentru a transfera banii în conturile proprii. Numai în 2012, Kaspersky Lab a detectat mai mult de 3,5 milioane de tentative de atac asupra a 896.000 de computere din diferite ţări. O soluţie la această problemă o oferă cei de la Kaspersky Lab prin Safe Money.


Te-ar putea interesa și: