Pentru al patrulea an consecutiv, numărul locuinţelor construite la nivel naţional este în scădere. În 2012, românii au construit 42.566 de case, în scădere cu 4,4% faţă de anul anterior, potrivit datelor Institutului Naţional de Statistică. Dintre acestea 56,3% au fost ridicate în mediul rural.

Această tendinţă se reflectă şi în scăderea consumului de materiale de construcţii. Piaţa s-a redus anul trecut la 2,9 mld. euro, de la circa 3 mld. euro, cât era cu un an mai devreme, conform Asociaţiei Producătorilor de Materiale de Construcţii din România. Valoarea lucrărilor de construcţii realizate pe parcursul lui 2012 a rămas neschimbată şi se plasează în jurul a 9,33 mld. euro, însă evoluţia din primul trimestru al acestui an îi determină pe constructori să se uite spre o scădere de două cifre în 2013.

„Dacă nu se deblochează banii europeni, nu avem nicio şansă, pentru că bugetele sunt construite ca să asigure părţile de cofinanţare la proiectele susţinute din fonduri europene. Investiţiile private nu generează încă proiecte, iar o eventuală definitivare a Legii parteneriatului public-privat va aduce efecte abia din 2014“, susţine Laurenţiu Plosceanu, preşedintele Asociaţiei Române a Antreprenorilor de Construcţii (ARACO).

Dacă scăderea cererii din ultimii ani nu a reuşit să oprească scumpirea principalelor materiale de construcţii, costul utilităţilor şi al materiilor prime având o presiune mult prea mare, la începutul acestui an se constată ieftiniri la majoritatea produselor folosite în construcţia unei case. Pentru materialele care s-au ieftinit în ultima jumătate de an, media de scădere a fost de 5,4%. „Nu se înregistrează surprize mari. Trendul a fost uşor descrescător, cu mici excepţii. La produsele de carieră constatăm o majorare de preţ din cauza unor taxări pe exploatările de balastiere survenite în anul trecut, iar la termosistem avem creşteri de preţ atât la adezivi, cât şi la polistiren. Era de aşteptat să avem scăderi mai importante de preţuri la toate materialele, dar creşterile de preţuri la energie electrică şi gaze naturale nu au făcut posibil acest lucru“, a declarat Adriana Iftime, vicepreşedintele Patronatului Societăţilor din Construcţii (PSC).



Extindere peste măsură

Explozia consumului intern de materiale de construcţii din perioada de boom imobiliar a convins producătorii de cărămidă, BCA şi ciment să îşi extindă puternic capacităţile de producţie. Astăzi, abia jumătate din capacităţile instalate sunt operaţionale. Piaţa materialelor de zidărie funcţionează în acest moment la un volum de circa 3,5 – 3,6 milioane de metri cubi, din care producţia de BCA reprezintă 1,8 milioane de metri cubi, şi cea de cărămidă, circa 1,7 milioane de metri cubi. „Dacă facem o comparaţie între numărul de locuinţe date în folosinţă în 2012 şi cel din 2008, vom înţelege uşor motivul pentru care se lucrează la jumătate din capacitate. Condiţiile din piaţă sunt sensibil diferite“, explică Marius Dragne, CEO-ul producătorului german de materiale de zidărie Xella România, care estimează că valoarea pieţei de BCA a fost de circa 100 mil. euro în 2012. Potrivit acestuia, unii producători au ales să se concentreze asupra realizării unor volume cât mai mari, ceea ce a impus o presiune pe preţul final care s-a tradus printr-un compromis la nivel calitativ. Această strategie a forţat producătorii să-şi reducă la minimum câştigurile.

„Lupta preţurilor nu este sănătoasă nici pentru business, nici pentru consumator, iar derapajele sunt vizibile la tot pasul. Având în vedere creşterile continue de preţ la materii prime şi energie, este foarte probabil ca în perioada următoare să asistăm la creşteri de preţ pentru produsele de zidărie, de până la 7%-10%“, este de părere Marius Dragne.

Cei trei producători care îşi împart piaţa cimentului au investit, în anii premergători crizei economice, sute de milioane de euro în extinderea capacităţilor de producţie. După patru ani de criză şi o scădere cu circa 30% a consumului de ciment, producătorii lucrează la sub 50% din capacitatea de producţie instalată, ca medie anuală. 2013 se previzionează a fi al treilea an consecutiv de stagnare, pe o piaţă evaluată la peste 600 mil. euro. „Un dolar investit în sectorul construcţiilor generează o creştere a producţiei cu 2 dolari, şi un muncitor care lucrează în acest domeniu atrage cel puţin un altul din alte industrii legate. Este îngrijorător că ponderea acestui sector în produsul intern brut al ţării a scăzut la 8%“, spune Mihai Rohan, preşedintele patronatului din industria cimentului CIROM. Anul trecut, producţia de ciment a fost de 7,6 mil. tone, nivel comparabil cu cel din 2011.

La cheremul ruşilor

În ultimii ani, producţia internă de oţel-beton a fost concentrată în proporţie de peste 95% pe capacităţile combinatelor Mechel. Incertitudinile din strategia grupului rus pentru anul acesta şi pentru perioada viitoare ridică semne de întrebare în privinţa asigurării consumului intern de oţel-beton din producţia internă. „În situaţia în care capacităţile Mechel de oţel-beton nu îşi vor relua producţia în perioada imediat următoare, dependenţa pieţei interne faţă de importuri poate fi un factor deosebit de riscant în ceea ce priveşte evoluţia preţurilor şi a consumului intern de oţel-beton“, consideră Călae Mândru, directorul adjunct al Asociaţiei Române a Distribuitorilor de Metal (ARDIMET).

Cel mai mare consum intern de oţel-beton, de 1,2 – 1,3 milioane de tone pe an, a fost realizat în perioada 2007 – 2008, reprezentând 27% – 28% din consumul intern total de produse siderurgice. În ultimii trei – patru ani, inclusiv în 2012, consumul intern de oţel-beton s-a stabilizat la un nivel de circa 600.000 de tone anual, jumătate din acest volum fiind asigurat de producţia internă. Preţul oţelului- beton a rămas stabil pe parcursul ultimilor doi-trei ani, însă se previzionează că evoluţia preţului la fierul vechi, precum şi alţi factori de influenţă, va conduce la o creştere a preţului, pe termen scurt, cu 10%-15%, atât la producători, cât şi la distribuitori.

Dacă anul trecut termosistemul era unul dintre puţinele produse care înregistrau scăderi de preţ, anul acesta a început să se scumpească, odată cu creşterea preţurilor la adezivi şi polistiren, materiale care formează plăcile termoizolante.
„În cazul AdePlast, preţul mediu a rămas acelaşi. Este adevărat însă că se poate ajunge şi la costuri mai mari dacă sunt alese componente ale termosistemului mai scumpe (adeziv, vopsea etc.). În acest moment, preţul este stabil şi nu previzionăm fluctuaţii. Totuşi stirenul, cel care influenţează de obicei preţul polistirenului, este o hidrocarbură, iar preţul acesteia poate deveni uneori volatil“, explică Marcel Bărbuţ, proprietarul AdePlast.

Sub semnul termoizolării

Pentru mulţi producători de materiale de construcţii, care nu se adresează proiectelor mari de infrastructură, singura frână în faţa scăderii continue a pieţei este reabilitarea termică a blocurilor. Polistirenul, vopselele şi termopanele sunt doar trei segmente tributare acestui program. Anul trecut s-au vândut 4,3 milioane de metri cubi de materiale termoizolante (polistiren expandat şi extrudat, vată minerală şi bazaltică), iar producătorii estimează că, până în 2015, piaţa va absorbi un volum de 5,6 milioane de metri cubi, cu 30% peste nivelul din prezent. Din datele adunate de Xella România, rezultă că 62% din piaţa de termoizolare a pereţilor exteriori este generată de segmentul rezidenţial. Aproape jumătate din piaţă este reprezentată de case unifamiliale, blocurile cu apartamente având o pondere de numai 13,5%.

Chiar dacă potenţialul pieţei este imens, lentoarea programului de reabilitare termică a împis micii producători la limita supravieţuirii, în cea mai proastă situaţie aflându-se producătorii de tâmplărie termoizolantă. „Reducerea de preţ survine din scăderea la maximum a profiturilor şi din rabatul de la calitate. Pentru a putea lucra, producătorii merg la risc, reduc marjele de profit şi realizează lucrări de proastă calitate. Consumul de tâmplărie termoizolantă a scăzut anul trecut cu circa 5% faţă de 2011, iar pentru acest an nu sunt semne pozitive. Pur şi simplu, nu se mişcă nimic în piaţă“, spune dezamăgit Harilaus Kilaiditis, directorul executiv al Patronatului Producătorilor de Tâmplărie Termoizolantă.

Sectorul învelitorilor metalice este alimentat tot de românii care îşi mai renovează casele. Consumul generat de această categorie de clienţi a păstrat preţul la un nivel constant şi în 2012. „Ne aşteptăm la o evoluţie similară şi în acest an. S-a constatat o majorare de preţ la furnizorii de materii prime, cuprinsă între 1% şi 3%, însă preţurile de vânzare au rămas la acelaşi nivel“, menţionează Andrei Sulyok, directorul general al Lindab România. În concluzie, chiar dacă ieftinirea mai multor categorii de materiale face mai atractivă construcţia de locuinţe, numărul românilor care dispun de resursele financiare necesare este în continuă scădere, sectorul renovărilor rămânând sursa principală de consum pentru o serie de producători.

3,6 milione de metri cubi a fost producţia de materiale de zidărie (BCA şi cărămidă) înregistrată anul trecut

2,9 mld. euro a fost valoarea pieţei materialelor de construcţii în 2012 şi se previzionează o stagnare, într-un scenariu optimist


Te-ar putea interesa și: