O treime din producția mondială de alimente este amenințată de criza climatică. Multe zone aflate în principal între Tropicul Cancerului și Capricornul ar putea suferi efectele devastatoare ale supraîncălzirii și nu ar mai putea susține nici culturile, nici animalele.

Acest scenariu dramatic este anticipat de un nou studiu realizat de cercetători de la universitatea finlandeză din Aalto și publicat recent în prestigioasa revistă One Earth. Luând în considerare datele privind ratele actuale de creștere a gazelor cu efect de seră și modelele climatice de diferite tipuri, oamenii de știință au încercat să traseze o serie de previziuni referitoare la două scenarii, unul în care planeta va putea – graţie eforturilor globale – să alimenteze fenomenul supraîncălzirii la 1,5-2 grade Celsius, celălalt, pentru cazul depășirii acestui prag.

Practic, un scenariu cu emisii reduse și un scenariu cu emisii ridicate. Pentru a defini mai bine ce s-ar putea întâmpla în viitor, cercetătorii au subliniat conceptul de „spațiu climatic sigur” pentru producția de alimente. Tratându-se de fapt de spațiul climatic în care se desfăşoară în prezent 95% din producția agricolă, grație unei combinații de trei factori climatici precum ploaia, temperaturile și condițiile solului (secetă).

Dacă în situația emisiilor reduse, majoritatea țărilor ar rămâne în „spațiul climatic sigur”, care ne permite să creștem și să obținem alimente în viitor, scenariul care depăşește aceste praguri ar fi în schimb unul diferit. În acest caz, criza climatică va afecta puternic cel puțin 27 dintre cele mai importante culturi alimentare, precum și diferite tipuri de animale și ferme. Rezultatele studiului ne arată că din 177 de țări studiate, în viitor doar 52 ar rămâne într-un spațiu climatic sigur (între 2.081 și 2.100).

Dintre acestea, cele mai sigure sunt multe țări europene și zonele în general de deasupra Tropicului Racului, chiar dacă, de exemplu, la nivel local, în zone precum Sicilia, sudul Spaniei sau Grecia, s-ar putea înregistra efecte devastatoare pentru culturi, la fel şi în cazul țărilor aflate mai la sud, în regiunea ecuatorului. Potrivit previziunilor, ţări vulnerabile precum Benin, Cambodgia, Ghana, Guineea-Bissau, Guyana, Surinam și altele din Asia de Sud-Est și Sahel, vor fi cele mai afectate, iar până la 95% din producția actuală de alimente din aceste țări ar ajunge în afara spațiului climatic sigur.

Producția de alimente la nivel mondial se află în pericol

„Cercetările noastre arată că, creșterea rapidă și necontrolată a emisiilor de gaze cu efect de seră ar putea face ca, până la sfârșitul secolului, mai mult de o treime din producția actuală de alimente la nivel mondial să se afle în pericolul de a ajunge în afara unui spațiu climatic sigur” spune Matti Kummu, de la Universitatea din Aalto. „Vestea bună este însă că, dacă am reduce emisiile în mod colectiv, doar o mică parte din producția de alimente s-ar afla în pericol”, spune acesta, potrivit La Stampa.

Zonele lumii în care sunt cultivate și produse alimentele ar putea suferi efecte semnificative şi diferite, în funcție de creșterea emisiilor și de supraîncălzire. Cu emisiile sub control, de exemplu, cercetătorii estimează că cea mai mare zonă climatică din lume astăzi – pădurea boreală – ar putea ajunge de la 18,0 la 14,8 milioane de kilometri pătrați până în 2.100. Iar dacă nu vom reuşi să limităm emisiile, vor rămâne doar aproximativ 8 milioane de kilometri pătrați. În America de Nord, schimbarea ar fi și mai dramatică: în anul 2.000, suprafața acoperea aproximativ 6,7 milioane de kilometri pătrați, însă până în 2.090, ar putea fi redusă la o treime.

“Dacă vom lăsa emisiile să crească, suprafeţele zonelor deșertice reprezintă o problemă, deoarece în aceste condiții, aproape nimic nu poate crește fără irigare. Până la sfârșitul acestui secol, am putea vedea mai mult de 4 milioane de kilometri pătrați de deșert nou în întreaga lume”.

Kummu, împreună cu colegul său Matias Heino, amintește că pentru viitor este esențială „atenuarea schimbărilor climatice și creșterea rezistenței sistemelor și societăților noastre alimentare, fără a lăsa în urmă țările și populațiile vulnerabile”.