O gluma care spune multe

Desigur, este greu de admis un astfel de limbaj, chiar si in fata unui public mai restrans. Din partea unui prim-ministru, profesor doctor, mare colectionar de arta, om de cultura, presedintele Fundatiei Titulescu, astfel de iesiri sunt de neacceptat. Dar poate ca subiectul ar putea fi trecut la categoria „gafe”, uitat si ingropat daca nu ar scoate la lumina o anumita atitudine a lui Adrian Nastase fata de realitatea romaneasca, opozitie, coruptie si propria persoana. Nu este pentru prima oara c

Desigur, este greu de admis un astfel de limbaj, chiar si in fata unui public mai restrans. Din partea unui prim-ministru, profesor doctor, mare colectionar de arta, om de cultura, presedintele Fundatiei Titulescu, astfel de iesiri sunt de neacceptat. Dar poate ca subiectul ar putea fi trecut la categoria „gafe”, uitat si ingropat daca nu ar scoate la lumina o anumita atitudine a lui Adrian Nastase fata de realitatea romaneasca, opozitie, coruptie si propria persoana. Nu este pentru prima oara cand astfel de replici sau jocuri de cuvinte sunt folosite in relatiile cu partenerii de dialog, de la presedintele Ion Iliescu, pana la reprezentantii sindicatelor. „Glumitele” respective erau, probabil, menite sa ironizeze interlocutorul si sa-l puna la punct, dar ele scot la iveala o atitudine de superioritate greu de inghitit pentru cei ce considera dialogul un schimb de opinii si nu o ocazie pentru umilirea adversarului.

Invitatia adresata parlamentarilor saptamana trecuta este un gest de ultima sfidare a celor care sunt, de fapt, alesii poporului. In fond, se dezbatea o motiune de cenzura pe o tema teribil de actuala, cum este cea a legislatiei impotriva coruptiei. Adrian Nastase a fost, se pare, atat de plictisit de faptul ca a avut de infruntat o motiune de cenzura, si atat de sigur ca va scapa neatins din mecanismul de vot, incat si-a permis sa urce la tribuna nu pentru a sustine un punct de vedere, ci pentru a ironiza autorii motiunii. O astfel de atitudine arata ca premierului ii pasa destul de putin de mecanismul democratic in sine: faptul ca, prin Constitutie, Parlamentul reprezinta puterea legislativa, iar Executivul pe cea executiva, este sursa unei mari iritari. Da, este adevarat, parlamentarii au problemele lor, dar acestea sunt regulile jocului.

Din partea unei persoane mediocre, o astfel de atitudine de sfidare este de inteles si este taxata doar ca o mitocanie; din partea unui om cu o vasta cultura este periculoasa pentru ca denota un complex de superioritate si lipsa de respect fata de partenerii de dialog. Este destul de clar: premierului prea putin ii pasa de discutii – Guvernul a facut un pachet de legi si are de gand sa-l impuna asa cum este, fara prea multe discutii. Pluralitatea de opinii este o chestiune plictisitoare.

Nu este pentru prima oara cand publicul roman este silit sa asiste la astfel de iesiri necontrolate sau prea studiate, dar in ambele cazuri deplasate. Poate ca exista o anumita categorie a populatiei care apreciaza o astfel de atitudine; subcultura nu este ceva nou in Romania, iar cheia divertismentului sunt glumele de cartier. Daca unele emisiuni de televiziune si-au cladit o audienta de invidiat speculand si cultivand acest apetit, este greu de crezut ca Adrian Nastase chiar vrea sa castige audienta folosind aceleasi metode.