reprezinte interesele milioanelor de cetateni in cel mai inalt for legislativ al tarii. Romanii nu vor fi chemati la referendum, spre a da o masura oficiala a entuziasmului lor proaderare, cum s-a intamplat cu vecinii lor din centrul si estul Europei. Deciziile de importanta capitala pentru traseul istoric al natiunii nu sunt lasate pe seama poporului. Este riscant, iar politicienii din prima linie o stiu. Au invatat privind cu atentie in jur, iar ceea ce se intampla astazi in Ungaria, Polonia sau Republica Ceha confirma ca nu s-au inselat. Cele trei tari, cu mult inaintea noastra in ceea ce priveste seriozitatea exercitiului democratic, sunt zguduite de socul seismic al aderarii la Uniunea Europeana. Nu a mai ramas nici urma din entuziasmul de mai ieri al cetatenilor, de altfel destul de temperat, iar clasa politica resimte din plin acest lucru. In aprilie anul trecut, 84% din maghiarii ce au dat curs invitatiei de a valida, prin referendum, directia in care merge tara, au aprobat-o. Doua luni mai tarziu, polonezii si cehii faceau la fel. Nu toti, ci 77% din participantii la referendum. In toate aceste tari, Constitutia prevedea ca obligatorie consultarea poporului. Scos din context, procentul ridicat de cetateni in favoarea aderarii semnifica un entuziasm debordant. Adaugand insa informatia ca participarea la vot a fost pe muchie, simtitor sub 50% in Ungaria si cu putin peste in Republica Ceha si Polonia, imaginea se schimba. Guvernele polonez si ceh au fost trecute de sudori reci si, macar un moment, au avut senzatia ratarii cursei integrarii. Pentru ca rezultatul votului popular sa fie validat, spune legea in cele doua tari, cel putin jumatate din cetateni trebuie sa fie prezenta la urne. Cu chiu cu vai, procentul a fost realizat. Desi conditia validarii este diferita in Ungaria, fiind necesara prezenta la vot a doua treimi din populatie, emotiile negative ale guvernantilor maghiari au fost la fel de mari. Trecerea timpului a intarit scepticismul vecinilor din fostul lagar comunist. Pentru omul de rand, reteta oficiala a integrarii – alinierea la standardele europene, adoptarea acquis-ului comunitar si implementarea acestuia – s-a concretizat, ca efect imediat al aderarii, in diminuarea veniturilor personale, cresterea spectaculoasa a preturilor la alimentele de baza si la utilitatile publice, in alterarea nivelului de trai. Se adauga dezamagirea pricinuita de raceala cu care Europa ii primeste, de zidurile pe care guvernele statelor membre veterane le ridica in calea liberei circulatii a fortei de munca, de pierderea propriilor piete sub asaltul marfurilor transnationalelor europene si americane. Rezultanta dezamagirilor individuale se face astazi simtita la nivel national. Ungaria, altadata privita ca bastion al stabilitatii in zona, traverseaza cea mai grava criza politica din ultimii cincisprezece ani si are mari probleme in a convinge investitorii ca economia tarii le merita increderea. Cu atat mai mult cu cat criza, declansata de demisia sefului guvernului de la Budapesta, a luat amploare in momentul in care parlamentul discuta reducerea fiscalitatii si revizuirea sistemului asigurarilor sociale. Retragerea premierului maghiar Peter Medgyessy inainte de terminarea mandatului continua sirul demisiilor la nivel inalt din Polonia si Republica Ceha. Premierii celor doua tari, polonezul Leszek Miller si cehul Vladimir Spidla, oamenii care si-au dus conationalii in Uniunea Europeana, au parasit conducerea guvernelor tarilor lor. Erodarea imaginii personale si a formatiunilor politice pe care le reprezentau s-a produs atat de abrupt, incat votul de neincredere a fost doar o formalitate.Neavand dubii ca scenariul are mari sanse sa se repete si in ceea ce ne priveste, politicienii romani au luat masuri de prevedere ca acest lucru sa nu se intample. si pentru ca varianta optimista spune ca vor trece cel putin 15 ani pana cand romanii vor culege roadele aderarii, garantia valabila ca ei nu vor rataci calea, influentati de ce se intampla in tarile din jur, este una singura: fara referendum.