Minunea cutremurătoare din România! Ce s-a descoperit la biserica lui Arsenie Boca

Mănăstirea Prislop, cunoscută românilor datorită călugărului Arsenie Boca, al cărui mormânt a devenit loc de pelerinaj, ascunde multe taine. Pe la jumătatea secolului XVI, ajungând aproape în ruină, lăcașul a fost zidit „din temelie” în anul 1564 de Domnița Zamfira, care s-a retras aici după ce tatăl ei, Moise Vodă din Țara Românească, a fost ucis.

Unul dintre misterele mănăstirii Prislop a fost descoperit în primii ani ai secolului trecut, atunci când s-au făcut lucrări de refacere a lăcașului.

În anul 1909, zidarii au scos la iveală de sub pardoseala bisericii de piatră mormântul domniței Zamfira, cea care a contribuit la reclădirea mănăstirii în secolul al XVI-lea.

Descoperirea făcută de zidari

Piatra funerară a Zamfirei, sfărâmată în mai multe bucăți, conținea inscripții latine și chirilice.

„Saphira, a principelui Moise vestită fată, în acest pământ şi-a aşezat jalnicul trup. Mai întâi lui Keseriu, prea scumpă soţie, i-a închis ochii, apoi devine soţia ta, Nisowski. Pământul valah nu vede sub cerul său nimic mai ales ca ea, dacă neamul i-ai cerceta.

Având în vedere şi altceva, domn i-a fost acesteia şi bunicul şi tatăl. Dacia îi plânge pe amândoi. Tu, oricare eşti acela care priveşti aceaste amintiri ale iubitei Saphira, spune: Saphira a fost demnă de numele de safir”, transmite zdh.ro.

Cu toate acestea, în mormânt, pe lângă rămășițele domniței se aflau și cele ale unui copil.

„La un capăt al groapei, într-o lădiță pătrată, putregăită, s-au aflat îngrămădite oase și două craniuri, unul mai mare și altul mai mic.

Acest din urmă poate să fi fost al copilei despre care spune tradiția că a aflat-o Zamfira în pădure și a dorit să fie înmormântată cu dânsa la un loc”, relata preotul Jacob Radu, în volumul „Istoria vicariatului greco catolic din Hațeg” (1913).

Ce spune legenda despre domnița Zamfira

El a fost martorul acestei descoperiri și și-a amintit legenda care circula pe seama domniței care ridicase biserica de piatră.

„O tradiție auzită de noi spune că, pe când petrecea la mănăstire, Zamfira a mers odată la preumblare prin pădure și a auzit dintr-o tufă plânset de copil mic. Și, mergând la tufă, a aflat acolo o copilă ca de trei luni, pe care a adus-o la mănăstire și a nutrit-o cu lapte de capră.

Copila a trăit până când a fost de șapte ani și apoi a murit, iar Zamfirei i-a părut foarte rău după dânsa și a lăsat ca după ce va muri și dânsa să o dezgroape și să o pună lângă ea în mormânt”, relata preotul.

O altă legendă spune că domniţa Zamfira s-a vindecat bând din apa izvorului care trece prin curtea mănăstirii.

Se spune că, îngrijorată fiind de salvarea sufletului ei, după a patra căsătorie cu nobili transilvani care nu erau de religie ortodoxă, Zamfira a înzestrat lăcașul cu odoare scumpe. Dintre ele însă, doar o icoană a rămas până astăzi.