Romania are o structura atipica a populatiei scolare in ansamblul european, observa prof. univ. dr. Cezar Mereuta, directorul Centrului de Management si Transfer Tehnologic (CEMATT), presedintele Centrului Roman pentru Educatie Economica (CREE):
o 63% in ciclul primar (elementar si gimnazial);
o 23% in ciclul secundar (liceu, scoala profesionala);
o 13,8% in ciclul superior(universitate, scoala postliceala).
Prin contrast, in tarile UE, dar si in cele din vecinatate grosul se concentreaza in invatamantul secundar, cu ponderi variind intre 43% si 56%.
Explicatia o gasim in ceea ce constituie elementul nostru de specificitate in raport si cu celelalte tari: populatia rurala reprezinta in Romania 45,2%.
„Altfel spus, marea majoritate a copiilor de la sate nu trece de gimnaziu, iar aceasta situatie este vizibila si in profilul celor opt regiuni ale Romaniei, care releva un decalaj ingrijorator intre Capitala si regiunea Centru, fata de regiunile Nord-Est si Sud-Vest” – puncteaza dl Mereuta.
Taranii cu 7 clase erau buni pentru CAP-uri
„Copiii de la sate sunt fundamental defavorizati, in ceea ce priveste sansele trecerii din invatamantul primar care este obligatoriu, in cel secundar.
Iar in ultimul deceniu s-a produs o veritabila fractura in aceasta privinta: sistemul de educatie a evoluat ca si cum ar fi croit exclusiv pentru populatia urbana.”
In structura PIB, agricultura contribuie cu doar 14,6% in timp ce populatia ocupata in agricultura reprezinta 37,4%. „Cauza de fond a acestei situatii – explica profesorul Mereuta – nu este randamentul la hectar, cum se crede, ci nivelul educatiei in mediul rural: slaba cultura economica a oamenilor de la sate, incapacitatea de a-si asuma riscuri, de asociere, de a crea firme, de a imagina si dezvolta forme mai avansate de activitate economica, care produc valoare adaugata: mica industrie, artizanat, turism rural s.a.m.d.”
Taranul nostru continua sa produca pentru autoconsum si se plange ca nu are bani sa-si trimita copilul la liceu. In fond, nivelul educatiei la sate intretine o saracie care il impiedica pe taran sa aspire la mai mult pentru copiii lui. Dar se intampla si pentru ca liceele sunt extrem de rare in mediul rural: 14,8% din total. „Este nevoie de o revolutie infrastructurala: diseminarea scolilor secundare la sate. Daca in mediul rural exista 20%-30% scoli serioase, si exista, acestea trebuie urgent up-gradate, transformate in licee comunale, iar profesorilor trebuie sa li se ofere toate stimulentele posibile pentru a ramane la tara, asa cum s-a procedat pe vremuri cu invatatorii, care primeau casa, pamant si o multime de avantaje.”
In educatie gasim, deci, explicatia autarhismului din agricultura romaneasca, iar acest adevar se verifica si in privinta initiativei private. Astfel, in Bucuresti exista 30 de IMM la mia de locuitori, in vreme ce in regiunea Nord-Est, unde ponderea populatiei rurale este maxima si educatia liceala la cel mai scazut nivel exista proportional de trei ori mai putine IMM.    

Cifrele incredibile ale invatamantului rural
Potrivit datelor Ministerului Educatiei:
o 22,8% din personalul didactic din invatamantul rural este necalificat, fata de 6,9% in cel urban;
o din totalul echipamentelor scolare, doar 9,3% au fost repartizate scolilor rurale;
o jumatate din scoli sunt mai vechi de 50 de ani, unele din secolul XIX, cifra la nivel national fiind 25%;
o 68 % din scoli nu au telefon;
o doar 67% din scolile rurale au biblioteci, si acelea cu un fond de carte invechit;
o 78% nu realizeaza venituri extrabugetare, avand doar sanse teoretice sa-si imbunatateasca baza materiala.