Seceta este una dintre problemele majore cu care se confruntă agribusiness-ul românesc. Existența unui sistem de irigații funcțional la nivel național ar fi singura soluție care ar putea reduce sau chiar elimina problema secetei, ceea ce se și încearcă prin recenta lege nr. 269/2015, publicată în 12.11.2015 în Monitorul Oficial și care modifică și completează OUG nr. 82/2011 privind unele măsuri de organizare a activității de îmbunătățiri funciare și Legea îmbunătățirilor funciare nr. 138/2004.

Reabilitarea sistemului de irigații și erori din trecut

Până acum, am avut parte de încercări neconcretizate de a asigura compensarea pierderilor suferite din cauza acestui fenomen (cum a fost ideea unor fonduri mutuale, care deocamdată nu și-au dovedit utilitatea), de soluții temporare care să asigure o minimă supraviețuire a fermierilor în fața acestui fenomen (cum au fost subvențiile acordate de autorități) și de încercări eșuate de a reabilita sistemul de irigații. Urmărind modificările legislative referitoare la acest subiect, constatăm că autoritățile au avut nevoie de aproape jumătate de deceniu să concluzioneze că măsurile care s-au dorit a fi implementate prin OUG nr. 82/2011 nu au putut fi aplicate și au dus la perturbarea activității în domeniul sistemului de irigații.

Ce s-a întâmplat după intrarea în vigoare a acestei ordonanțe? În esență, varianta inițială a reglementării nu a creat posibilitatea reală de a demara proiectul de reabilitare a sistemului național de irigații. Deși varianta anterioară a actului normativ stabilea colectarea unui tarif pentru utilizarea infrastructurii din domeniul îmbunătățirilor financiare, acest tarif nu a putut fi colectat în mod efectiv, respectiv nu au putut fi asigurate condițiile de funcționare în condiții normale de siguranță a amenajărilor și lucrărilor de îmbunătățiri financiare.

În timp, toate aceste măsuri au condus la consecințe substanțiale, cum ar fi degradarea și/sau scoaterea din funcțiune a infrastructurii de îmbunătățiri funciare, fiind afectat, în mod substanțial, inclusiv sistemul de irigații. Din declarațiile reprezentanților autorităților rezultă că infrastructura inițială de irigații ar fi ajuns în proporție de peste 50% la fier vechi.

Reabilitatea sistemului de irigații și speranțe de viitor

Spre deosebire de încercările anterioare, actualul act normativ pare să creeze premisele demarării proiectului de reabilitare a sistemului național de irigații și refacerea infrastructurii principale de irigații în România. Este de remarcat că a fost suplimentat personalul Agenției Naționale de Îmbunătățiri Funciare care, fiind subdimensionat până la acest moment, nu avea cum să administreze și să gestioneze în mod real și eficient infrastructura de îmbunătățiri funciare.

De asemenea, actul normativ introduce, în premieră, un abonament pentru utilizarea infrastructurii de irigații, iar sumele astfel obținute vor fi utilizate pentru întreținerea sistemelor de irigat, modernizarea și dezvoltarea acestora, respectiv paza acestora. De asemenea, organizațiile care au preluat infrastructura pot încasa contravaloarea abonamentului, cu condiția utilizării acestor sume pentru întreținere, exploatare și pază, fiind obligate să justifice cheltuielile efectuate din aceste venituri. Dacă o parte din sumele colectate nu vor fi utilizate în anul curent, acestea vor putea fi utilizate în anul următor.

În ceea ce privește costul unui astfel de abonament s-a vehiculat ideea că ar fi de aproximativ 20 de lei pe hectar, însă cuantumul exact al acestuia va fi publicat în Monitorul Oficial până cel mai târziu la finalul anului. Dacă prețul abonamentului va corespunde sumei vehiculate, reglementarea se va dovedi extrem de utilă, întrucât până acum au existat regiuni unde nu a putut fi utilizat sistemul de irigații, deși era funcțional, din cauza prețului considerabil la apă și energie.

În contextul actual, fermierii care doresc să își irige culturile, utilizând infrastructura principală și secundară, vor achita doar prețul acestui abonament anual, care se estimează că va presupune costuri mai mici cu apa și energia decât până acum. Mai mult, există posibilitatea de a fi încheiate contracte multianuale, pe o perioadă de cel puțin 5 ani, care ar permite negocierea unor prețuri preferențiale.

Nu în ultimul rând, noua reglementare clarifică regimul de proprietate al sistemelor de irigații. În concret, infrastructura secundară de irigații se poate transmite în proprietatea organizațiilor interesate, la cererea acestora, printr-o hotărâre emisă de guvern, de consiliu local sau de consiliu județean, după caz, în funcție de titularul dreptului de proprietate asupra infrastructurii vizate. Dacă aceste entități nu vor respecta obligațiile asumate cu privire la investițiile în infrastructura obținută în proprietate, aceasta va fi preluată în proprietate publică, eliminându-se în acest mod degradarea și distrugerea sistemului de irigații. În plus, respectarea obligațiilor asumate de aceste entități urmează a fi verificată periodic de către reprezentanții Agenției Naționale de Îmbunătățiri Funciare.

În acest context, cu premise legale corespunzătoare și finanțare adecvată, avem speranța că în următorii ani dependența actuală de condițiile meteorologice pentru a cultiva la adevăratul potențial național va fi considerabil limitată. Desigur, deocamdată lipsesc niște norme metodologice care să stabilească în mod concret care sunt etapele pentru a pune în aplicare legea, însă le așteptăm cu interes să apară, în aproximativ 30 de zile, astfel cum ni se promite în conținutul acestui act normativ.

 

Pentru mai multe informații:

Adina Tătaru

Avocat senior bpv Grigorescu Ștefănică

adina.tataru@bpv-grigorescu.com