Astăzi, Asociaţia Analiştilor Financiar-Bancari din România (AAFBR) organizează Conferinţa Anuală 2013 a AAFBR, care are ca temă ‘România şi zona Euro: Convergenţa reală versus convergenţa nominală’.

Evenimentul este organizat cu sprijinul Băncii Naţionale a României şi reuneşte profesionişti de prim rang din domeniul economico-financiar, care analizează problematica pregătirii României pentru aderarea la zona euro, acţiunile ce trebuie întreprinse, atât în plan guvernamental cât şi din perspectiva economiei reale, pentru ca adoptarea monedei unice europene să fie posibilă, iar efectele asupra economiei să se situeze în teritoriul pozitiv. Capital vă prezintă în regim LIVE TEXT cele mai importante declaraţii de la eveniment

Ionuţ Dumitru
Despre taxe, accize şi adoptarea euro:

– Ritmul actual de creştere economică de circa 2% (a PIB-ului ponteţial) nu asigură României posibilitatea de a reduce decalajul faţă de zona euro, ceea ce este echivalent cu imposibilitatea adoptării vreodată a monedei europene.
Doar o creştere economică de 3-4% ar asigura o convergenţă reală într-un termen rezonabil, dar pentru pentru atingerea acesteia este obligatoriu nevoie de atragerea investiţiilor străine directe. "

– Numai că pentru atragerea acestor investiţii străine avem foarte mult de muncă pe reforme structurale şi avem nevoie de coerenţă fiscală şi guvernamentală.

– România este poziţionată foarte slab nu doar faţă de zona euro ci chiar faţă de ţările din regiune la nivelul competitivităţii. Stăm foarte slab la nivelul competitivităţii instituţionale, extrem de prost la competitivitatea infrastructurii şi foarte slab pe zona competitivităţii taxelor.
Deşi aparent avem unul din cele mai mici impozite pe profit, în realitate 40-42% din profitul comercial al unei companii din România se duce pe taxe, ceea ce reprezintă unul dintre cele mai ridicate niveluri din Europa şi cel mai înalt dintre ţările din regiune.
– Noile accize şi taxe care vor intra în vigoare în 2014 vor scumpi cu un pas important traiul românilor, întrucât se vor regăsi printr-o creştere cu 0,5-0,6% a ratei inflaţiei anuale, fără impactul impozitului pe construcţiile speciale.

– Dacă înainte de aceste impozite pe accize, existau premisele unei inflaţii de 3% în 2014, acum impactul strict aritmetic va fi de o creştere de  0,5-0,6%.
Despre firmele din România: 200.000 de IMM sunt vehicule fiscale

– Un număr de 200.000 de IMM-uri din România nu au obţinut profit niciodată profit, nici înainte de criză, nici în perioada crizei, nici după, şi sunt folosite ca vehicule de ‘optimizare fiscală’ (evitarea unor taxe şi impozite mari – n.a.)
Aceste firme au fost folosite pentru achiziţionarea de maşini ‘pe firmă’, rambursări de TVA sau cheltuieli personale ‘pe firmă’, a apreciat Dumitru.

-Este uşor de spus că IMM-urile nu au acces la finanţare, dar au acces cele care merg. Există un bazin destul de mic, în România, de companii eligibile pentru finanţare. Dacă o companie nu are profit, nici în Germania şi nici altundeva nu este finanţată de bănci. O poveste frumoasă despre viitor, un plan de afaceri bun reprezintă aspecte importante, dar nu esenţiale. Vrei doar să te optimizezi fiscal, eşti exclus de la finanţare!

Florian Libocor- economist şef BRD

– Dacă facem o evaluare relativ scurtă pe criteriile de evaluare, observăm că din punct de vedere al celor nominale le respectăm pe toate, mai puţin criteriul ratelor de dobândă pe termen lung. Dacă facem o evaluare a economiei româneşti din punct de vedere al criteriilor de convergenţă reală putem să observăm că s-au făcut progrese notabile, însă decalajele care există între noi şi celelalte economii din Uniunea Europeană indică nerespectarea pe deplin de către România a acestor criterii de competitivitate şi productivitate. Cei doi termeni însumează oarecum cele mai importante criterii de convergenţă reală’, a spus Florian Libocor, în cadrul unei conferinţe organizate de Asociaţia Analiştilor Financiar-Bancari din România (AAFBR).

– În ceea ce priveşte soluţiile posibile, acesta a spus că pot fi menţionate trei elemente cheie: productivitatea muncii, competitivitate şi reforme structurale.

– Productivitatea a fost întotdeauna doar teoretic acceptată ca fiind motorul unei creşteri de venituri şi de salarii cuvenită. Atâta vremea cât cele două, productivitatea şi creşterea de salarii, nu vor fi corelate cât mai strâns posibil, sporul de venituri nu va fi recunoscut de piaţă ca fiind un câştig real, ci va fi corectat de piaţă prin transformarea lui în inflaţie, în depreciere, în nevoie de finanţare, în deficit

Lucian Croitoru, consilier guvernator BNR

– O ţară trebuie să fie pregătită atunci când intră în zona euro, pentru că, odată intrată, nu poate evolua

– Nu poţi să evoluezi odată ce eşti în interiorul zonei euro. Trebuie să fi pregătit atunci când intri. Grecia, Portugalia sunt experienţe care au arătat că ipoteza care a fost făcută atunci, când s-a extins zona euro la dorinţa politică, potrivit căreia fiind înăuntru se va accelera convergenţa reală, s-a dovedit a fi falsă. Este cert că aici nu funcţionează principiul ‘Aruncă-l în apă, că o să înveţe să înoate’. ‘Aruncă-l în apă şi se îneacă sigur’ este experienţa pe care au avut-o din 1999 încoace ţările din flancul sudic

Valentin Lazea- economist şef BNR: România nu poate intra în Zona Euro şi rămâne competitivă având 3 milioane de agricultori de subzistenţă

-Trebuie să facem reforme şi convergenţă reală indiferent de adoptarea sau de neadoptarea euro. Reformele respective înseamnă costuri pe termen scurt, uneori şi costuri economice, uneori şi costuri politice, dar pe pe termen lung înseamnă câştig pentru toată lumea.După părerea mea, România nu poate intra în Zona Euro şi să rămână competitivă având 3 milioane de agricultori de subzistenţă. Lucrul acesta nu se poate face fără o consolidare a exploataţiilor agricole, o consolidare a acelor terenuri mici în ferme mari şi productive- -Motivaţia legată de euro ar fi aceea legată de reducerea volatilităţii inflaţiei, să nu stăm, din cauza fărâmiţării terenurilor, la mâna vremii sau a climei şi într-un an să avem preţuri excepţional de mici la agricultură, iar în alt an să avem preţuri mari care din cauza ponderii mari a hranei în coşul de consum să se traducă în inflaţie foarte mare -Pentru a convinge Comisia Europeană şi nu doar pentru a o convinge, ci pentru a putea avea un PIB cu o creştere potenţială cuprinsă între 3% şi 4%, România are câteva rezerve total neutilizate despre care nimeni nu vrea să vorbească. O rezervă este această forţă de muncă din agricultură, este drept, slab calificată, dar ca să faci nişte servicii, care nu îţi solicită mari studii, cum ar fi repararea auto sau reparări de televizoare, să vinzi ziare, sau alte servicii de genul acesta, nu cred că îţi trebuie o calificare formidabilă ca să îi treci pe oamenii aceia din agricultura de subzistenţă, în sfera serviciilor sau în sfera micii industrii