Legea insolvenţei are avantajele ei pentru debitor, dar în niciun caz acest avantaj nu este de a scuti societatea sau persoanele din conducere de răspunderea în faţa legii pentru acţiunile şi faptele care au dus la insolvenţă sau pentru fraudarea societăţii şi pe terţii colaboratori.
S-au auzit opinii că, prin intrarea în insolvenţă, se facilitează acoperirea acelor acţiuni, mai mult sau mai puţin legale, care au condus la păgubirea creditorilor sau, mai mult, la acoperirea fraudelor financiare şi fiscale şi nimeni nu poate fi tras la răspundere.
Cine poate fi tras la răspundere
Legea nr. 85/2006 nu conţine niciun articol care să ducă spre ştergerea faptelor de natură contravenţională sau infracţională.
Mai mult chiar, legea prevede posibilitatea atragerii răspunderii personale a membrilor şi organelor de conducere sau de supraveghere, care au fost legal învestite cu astfel de atribuţii, sau orice altă persoană care a cauzat starea de insolvenţă  prin uzurparea unor asemenea prerogative sau prin impunerea unei strategii de afaceri defectuoase sau ilegale.
Pe lângă acest aspect, legea mai prevede şi posibilitatea anulării de către judecătorul sindic a actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii. Aceste acte pot fi anulate în cazul în care au fost făcute cu terţi parteneri ai firmei, dar şi cu administratori, asociaţi, acţionari, directori sau membri în organele de supraveghere.
Acţiunea pentru anularea actelor frauduloase încheiate de către debitor în dauna creditorilor poate fi introdusă de către administratorul judiciar / lichidator în termen de maximum 16 luni de la data deschiderii procedurii insolvenţei, dar şi de către comitetul creditorilor, dacă acesta nu o face.
Aşadar, legea prevede expres atragerea răspunderii persoanelor vinovate de încheierea unor acte frauduloase în dauna creditorilor şi chiar posibilitatea anulării tranzacţiilor respective şi, astfel, recuperarea prejudiciilor produse prin acestea.
Totodată, legea insolvenţei nu împiedică sub nicio formă aplicarea celorlalte legi comerciale, civile sau penale.
Emiterea efectelor de comerţ fără acoperire (cec, bilet la ordin, cambii, etc.), înşelăciunea, falsul şi uzul de fals, evaziunea fiscală, furtul, delapidarea etc. sunt fapte de natură penală pentru care se poate cere începerea urmăririi penale fie de către terţii creditori păgubiţi, fie de către instituţiile statului.
Recomandăm, în cazul efectelor de comerţ, avalizarea acestora de către persoanele fizice administrator sau asociaţi, pentru a-i putea face răspunzători şi cu patrimoniul personal în caz de nedecontare a acestora.
Liber la controale
Starea de insolvenţă nu interzice nici desfăşurarea controalelor de către ANAF, Garda Financiară, Vamă, Poliţia Economică sau de către oricare alte instituţii abilitate, concretizate fie prin procese-verbale de contravenţie sau stabilirea şi impunerea datoriilor fiscale ajustate, fie prin începerea urmăririi penale, în cazul infracţiunilor.
Astfel, în cazul faptelor de natură frauduloasă, oricare dintre terţii prejudiciaţi, fie ei persoane fizice, persoane juridice sau instituţii ale statului, pot acţiona pe cale legală, în funcţie de natura faptei, pentru recuperarea prejudiciului şi pentru tragerea la raspundere în faţa legii a persoanei juridice sau fizice răspunzătoare, indiferent dacă societatea se află în insolvenţă sau nu.

Remus Dănăilă,
Georgescu, Dănăilă şi Asociaţii SPRL