În fiecare secol lungimea unei zile solare, sau perioada de timp în care planeta realizează o rotaţie completă în jurul propriei axe, creşte cu 1,8 milisecunde, conform unui nou studiu ce porneşte de la o serie de observaţii astronomice vechi, începând cu anul 750 î.Hr. Oamenii de ştiinţă cunosc faptul că viteza de rotaţie a Pământului scade din cauza frecării provocate de maree sub influenţa Lunii. Însă măsurătorile asupra acestui efect al mareelor au indicat că rotaţia Pământului ar trebui să încetinească cu 2,3 milisecunde pe secol, ceva mai mult decât rezultatul obţinut în noul studiu.

Diferenţa dintre 2,3 milisecunde şi 1,8 milisecunde, valori raportate la un interval de un secol, poate părea infimă, însă aceste fracţiuni de milisecunde sunt importante pentru a înţelege modul în care Terra s-a schimbat de la ultima Epocă glaciară, ce s-a încheiat acum 12.000 de ani, conform lui Leslie Morrison, unul dintre autorii acestui studiu, care a lucrat la Observatorul Regal Greenwich timp de aproape 40 de ani.

Leslie Morrison şi colegii săi lucrează la măsurarea vitezei de rotaţie a Pământului de decenii. Noul studiu este cel mai complet efort în acest sens realizat până în prezent, pentru că porneşte de la înscrisuri babiloniene, iar babilonienii erau foarte buni la înregistrarea unor astfel de date, asigură Morrison.

Până în anul 720 î.Hr. această civilizaţie, care era localizată pe teritoriul de acum al Irakului, păstra însemnări pe tăbliţe de lut scrise în cuneiformă. Atunci când arheologii au descoperit o parte dintre aceste tablete între ruinele babiloniene, în cursul secolului XIX, această limbă străveche era demult pierdută şi a fost nevoie de zeci de ani de studii până s-a reuşit descifrarea ei.

Din fericire pentru oamenii de ştiinţă din prezent, câteva tăbliţe mai păstrează consemnări ale unor evenimente astronomice, cum ar fi eclipsele, în special cele de Soare, care se produc atunci când Luna se interpune între astru şi Pământ. Aceste eclipse îi impresionau pe oamenii din Antichitate care le consemnau ori de câte ori se produceau. Astfel de evenimente astronomice provocau creşteri ale mareelor pentru că alinierea dintre Lună şi Soare duce la creşterea forţei de atracţie exercitată asupra oceanului terestru.

Cercetătorii au adunat şi înscrisuri despre vechile eclipse de Soare din China Antică, Grecia Antică şi Orientul Mijlociu. Însă datele la care s-au produs aceste eclipse contravin datelor calculate dacă încetinirea rotaţiei planetei ar fi fost provocată doar de frecarea mareică. În anul 720 î.Hr. diferenţa a fost de aproape 7 ore între data înscrisă pe tăbliţele de lut şi predicţiile ştiinţifice bazate în exclusivitate pe calculul modelelor mareice. 

'Această discrepanţă indică schimbările prin care a trecut Pământul în această perioadă de timp', conform lui Morrison. Pornind de la această discrepanţă echipa de cercetători a calculat cu cât a crescut durata zilelor de-a lungul secolelor.Agerpres

Te-ar putea interesa și: