Din cele 33 de fabrici de zahar existente la iceputul anilor ‘90, astazi mai functioneaza doar 11, restul ichizindu-si itre timp portile fie din lipsa de materie prima, fie ca urmare a pierderilor financiare iregistrate. Viitorul nu pare roz nici pentru fabricile care au mai ramas. Sfecla de zahar, principala materie prima, mai este astazi prelucrata doar i sase din unitatile active pe piata, motivul principal fiind restringerea suprafetelor cultivate la nivelul itregii tari. Cifrele sunt si i acest sector edificatoare. Daca i 1998 sfecla de zahar se cultiva pe o suprafata de 104.000 ha, anul trecut aceasta s-a redus la mai putin de jumatate, respectiv 50.000 ha pentru ca i 2000 sa ajunga la doar 30.000 ha.
in mod logic, pe masura diminuarii suprafetelor cultivate a scazut si productia de sfecla. in 1989, anul de referinta luat i calcul i toate statisticile, se obtinea o productie de 6,7 milioane tone de sfecla de zahar (la 256.000 ha cultivate) i timp ce pentru anul acesta cantitatea estimata a fi recoltata este de circa 500 -600 mii tone. Prin prelucrarea acestei cantitati de sfecla s-ar putea obtine aproximativ 50.000 tone de zahar, cantitate care acopera abia 10% din necesarul de zahar al Rominiei pe un an (estimat la 500.000 tone).
Datele privind consumul de zahar pe cap de locuitor nu sunt nici ele icurajatoare. Cu o medie anuala de doar 24 kg la acest indicator, Rominia se situeaza pe ultimele locuri i Europa. Prin comparatie, vom spune ca i Cehia de pilda, se consuma i medie 44 kg de zahar pe cap de locuitor, i Slovacia 38kg, i Ungaria 39kg, i timp ce media i tarile Uniunii Europene este de 30 kg.
in ce priveste producatorii de zahar, reducerea numarului de fabrici dupa 1989 a fost isotita de privatizarea marii majoritati a celor ramase, 9 din cele 11 unitati care mai produc zahar i acest moment avind proprietar strain. Liderul pietei cu un procent de 30% este firma austriaca Agrana Zucker Gmbh, actionar majoritar la trei fabrici, Danubiana Roman, Zaharul Buzau si Beta L?andarei. Pe cea de-a patra, Cristal Urziceni,achizitionata i aceeasi perioada, austriecii s-au vazut nevoiti sa o ichida un an mai tirziu, motivul principal fiind pierderile mari iregistrate. in ciuda pozitiei de lider de piata Agrana nu a fost scutita de probleme dupa achizitia fabricilor de zahar rominesti. in 1998, la o cifra de afaceri de 45 milioane de dolari, concernul austriac a suferit pierderi la cele patru fabrici cifrate la 7,5 milioane de dolari. Un an mai tirziu renuntind la una din fabrici si icercind sa le eficientizeze pe celelalte, pierderile s-au redus pina la aproximativ 5 milioane de dolari, cele mai mari iregistrindu-se la fabrica din Buzau (57 miliarde lei).
Fabricile de zahar produc pierderi
Pentru 2000 si 2001 estimarile specialistilor firmei Agrana sunt ceva mai optimiste. Separind i cadrul fabricii de zahar din Roman sectiile de ciocolata si de utilaje mecanice (devenite unitati distincte) acestia spera ca pierderile i acest an sa nu fie mai mari de 1,5-2 milioane de dolari la nivelul celor trei fabrici, sperindu-se ca anul viitor Agrana sa iregistreze pentru prima data profit. Principalul concurent al Agrana este fabrica din Oradea detinuta de societatea germana Pfeifer und Langen, aceeasi care mai detine si fabrica din Carei. Concernul german acopera aproximativ 15% din piata zaharului desi iregistreaza ca si Agrana pierderi i acest an. Pe linga unitatile detinute de austrieci si nemti pe piata mai sunt active fabricile de la Ludus (actionar majoritar concernul britanic MAN), Bucecea (capital de stat), Pascani (proprietar European Drinks), Liesti (capital de stat), Calarasi (proprietar Argirom) si Corabia. „O statistica exacta nu avem nici noi pentru ca situatia se schimba foarte repede. Sunt fabrici care astazi produc si peste o luna isi ichid portile. Cum nici colaborarea i cadrul Patronatului nu este una eficienta, datele exacte privind fabricile active ne lipsesc si noua – spune Ion Manciu, vicepresedintele PZR Patronatul zaharului din Rominia (PZR).
Diferenta dintre necesarul anual de consum al tarii (500.000 tone) si productia interna (90.000 tone anul trecut) a fost acoperita evident din importuri de zahar rafinat si zahar brut, ultimul fiind prelucrat ulterior i fabricile rominesti. in cifre, i 1999 Rominia a importat o cantitate totala de zahar de aproximativ 350.000 tone din care 100.000 tone zahar rafinat si 217.000 tone zahar brut, i timp ce anul acesta, cifra importurilor a fost de 400.000 tone. L?arile de provenienta sunt diverse. Circa 10-15% din consumul intern este acoperit de importurile oficiale din Republica Moldova (i baza acordului de liber schimb existent) si din ceea ce aduc angrosistii de peste Prut. Pe linga aceasta, Rominia importa zahar din tarile membre UE si CEFTA ca si din Turcia si tari i curs de dezvoltare.
Cum s-a ajuns i situatia ca, dupa ce la iceputul anilor ‘90 am exportat zahar, zece ani mai tirziu sa importam 90% din necesarul populatiei nu este greu de ghicit. O prima cauza o reprezinta lipsa subventiilor acordate de stat producatorilor agricoli, i speta cultivatorilor de sfecla de zahar. Unul din motivele reducerii suprafetelor cultivate cu aceasta planta este si retabilitatea scazuta i raport cu alte culturi. in timp ce profitul obtinut de pe un hectar de porumb este i medie de 700-800.000 lei, cel obtinut de pe aceeasi suprafata cultivata cu sfecla nu depaseste 250-300.000 lei. Cum nici pretul de achizitie al sfeclei si nici zaharul oferit de regula producatorului i schimbul materiei prime n-au fost suficient de stimulative, taranii au renuntat sa mai cultive sfecla, optind pentru alte culturi mai rentabile.
Din Moldova, zaharul intra fara taxe vamale
O a doua cauza a dependentei industriei rominesti a zaharului de importuri este legata de politica vamala paguboasa promovata de statul romin i acest sector.
in timp ce statele membre UE isi protejeaza productia de zahar proprie, aplicind taxe vamale la importul acestui aliment de 200 -250%, Rominia deschide larg usile importurilor permitind accesul zaharului pe piata cu taxe de doar 45%. Motivul? Acordul ASAL icheiat cu Banca Mondiala.
Pe de alta parte, i timp ce din tarile UE vine zahar cu taxe mici, din Republica Moldova patrunde zahar fara taxe vamale. incheiat i beneficiul ambelor tari, acordul de liber schimb dintre cele doua tari a devenit i cazul zaharului o poarta legala pentru patrunderea pe piata pe linga zaharul moldovenesc si a si a celui ucrainian.
O a treia cauza a prabusirii industriei zaharului tine de lipsa de eficienta a fabricilor rominesti. Cu un randament de extractie de doar 10-11%, fata de 13 -17% i tarile europene dezvoltate, acestea nu pot emite pretentii de rentabilitate.
in conditiile i care producatorii interni sunt mai slabi decit concurentii lor externi, o protectie reala a pietei interne nu se poate realiza, costurile fiind suportate de fapt de populatie. La fabrica din Roman, de pilda, utilajele de extractie (Gekop, Polonia) sunt i functiune din 1976, desi la preluarea fabricii, Agrana s-a angajat sa investeasca i retehnologizare 12 milioane de dolari. „Am cheltuit acesti bani ica din primul an, pentru a mentine fabrica pe linia de plutire. in privinta utilajelor, consideram ca atita timp cit sunt functionale nu avem nici un motiv sa le ilocuim” declara Laurentiu Ene, directorul fabricii Danubiana.