Întreprinzătorii consideră globalizarea ca fiind o şansă în afaceri, dar şi un mare risc. Deficitul de forţă de muncă afectează acum toate companiile din lume. Oamenii de afaceri îşi transferă activităţile şi serviciile acolo unde găsesc mână de lucru ieftină.
„Tendinţele pieţei muncii în 2008” este primul studiu, efectuat de International Organisation
of Employers (IOE), care prezintă percepţia angajatorilor cu privire la problemele pieţei muncii în contextul globalizării economiei. Concluziile amplei analize efectuate în acest an pot fi repere importante pentru elaborarea unor strategii guvernamentale, ţinând cont de faptul că au fost c hestionate organizaţii din 50 de ţări de pe toate continentele: Africa, America de Nord şi America de Sud, Asia şi Europa.
Studiul IOE punctează cu precizie zonele în care angajatorii sunt puşi să facă faţă schimbărilor de paradigmă de pe piaţa muncii:
• Rigiditatea foarte mare a pieţei muncii din multe ţări împiedică venirea unor noi jucători, dar şi reîntoarcerea celor care au plecat de pe aceste pieţe.
• Lipsa de corelare a cererii cu oferta de lucru afectează competitivitatea companiilor, în contextul dezvoltării globale.
• Femeile au început să devină o forţă tot mai activă în toate regiunile lumii, ceea ce creează presiuni deosebite asupra sistemelor contractuale tradiţionale de muncă.
• Forţa de muncă a început să îmbătrânească în multe ţări, ceea ce îi face pe angajatori să ceară guvernanţilor intervenţii mult mai serioase în cadrul programelor politice.
• Un număr tot mai mare de emigranţi intră pe piaţa muncii, tendinţă care generează diversitate culturală şi necesitatea îmbunătăţirii continue a competenţelor de lucru.
• Noua generaţie care intră acum pe piaţa muncii este diferită de generaţiile anterioare prin pretenţiile legate de alegerea locului, a timpului şi a zonei în care doreşte să muncească.
Acestor schimbări globale li se adaugă o serie de particularităţi locale, care reprezintă sarea şi piperul în afaceri: reglementări juridice care nu reflectă cerinţele noilor condiţii economice şi nici nevoile actorilor de pe piaţa muncii, sisteme de educaţie care blochează dezvoltarea afacerilor la nivel global, defazaje între ritmurile de dezvoltare a afacerilor, creşterii productivităţii şi nivelului salariilor etc. Răspunsurile la sondaj indică o nepotrivire între sistemele de instruire, competenţele angajaţilor şi sistemele de motivare, elemente de fond care pun în pericol competitivitatea companiilor la nivel global.
Sindicatele, în plan secund
Doar reducerea sindicalismului la nivel general pare să fie tendinţa menită să sporească încrederea întreprinzătorilor în dezvoltarea viitoare a afacerilor. Motivul nu este dat de scăderea importanţei în sine a sindicatelor, ci de faptul că îmbunătăţirea cadrului legislativ permite reglarea raporturilor de muncă mult mai uşor între părţile contractante. Un alt aspect important remarcat de respondenţi îl constituie nivelul de educaţie a noii generaţii, nivel care o ajută să îşi reprezinte interesele direct, fără un suport sindical, în cadrul diferendelor sau negocierilor din organizaţii.
Desigur, rezultatele generale trebuie contextualizate. Scade reprezentativitatea sindicatelor în sectorul privat, dar creşte în cel public. Diferenţele regionale sunt şi ele importante, deoarece reflectă politicile guvernamentale. În Africa, contractele colective de muncă la nivel naţional sunt puţine, fiind concentrate mai mult în sectorul public. În Europa, aceste contracte au cea mai mare răspândire, atât în sectorul privat, cât şi în cel public, ceea ce creează presiuni puternice asupra dezvoltării afacerilor. Pornind de la schimbările intervenite în domeniul relaţiilor de muncă, 40% din companiile care au răspuns la sondaj estimează că densitatea sindicatelor se va diminua în următorii cinci–zece ani. Negocierea salariilor va fi zona principală în care acestea vor continua să-şi exercite influenţa. Angajatorii sunt de părere că dialogul social şi tripartitismul rămân, în continuare, instrumente foarte importante în reglarea raporturilor de muncă.
Creşterea salariilor nu este corelată direct cu productivitatea
În anul care a trecut, inflaţia a fost duşmanul oamenilor de afaceri de pe mapamond. Dovadă faptul că 47% din participanţii la studiu consideră că inflaţia a fost primul criteriu care a stat la baza stabilirii salariilor şi, tot în aceeaşi proporţie, alţii declară că indicatorul a fost luat în considerare, dar nu cu prioritate. Doar 6% din respondenţi declară că inflaţia nu a constituit un factor de influenţă în creşterea salariilor. Cei mai afectaţi de fenomenul inflaţionist au fost întreprinzătorii de pe continentul african. 80% din companiile din această zonă geografică declară că inflaţia a fost principalul motiv care a dus la creşterea nivelului salariilor. Nici americanii n-au dus-o prea bine. Aproape jumătate dintre respondenţi au nominalizat inflaţia ca factorul principal care a influenţat nivelul salariilor şi tot atâţia au inserat-o între alţi indicatori care au stat la baza calculului pentru stabilirea câştigurilor.
Concluziile trebuie însă nuanţate. În timp ce rata medie a inflaţiei în regiunile studiate (Africa, America, Asia, Europa) a fost de 4,98%, media salariilor a crescut cu 7,32%. În mod surprinzător, la nivel global, evoluţia nivelurilor salariale nu a fost o consecinţă a creşterii productivităţii, deoarece ponderea celor care consideră că nu există nicio relaţie între aceşti termeni este mult mai mare. Corelările diferitelor răspunsuri duc la identificarea altui element care ar fi putut contribui la creşterea salariilor: abilităţile de lucru. Cei mai mulţi respondenţi au clasat competenţele profesionale pe primul loc în ierarhia factorilor luaţi în considerare pentru formularea politicilor salariale. Următorul criteriu l-a constituit performanţa la locul de muncă şi, pe următorul loc, media salariului la nivelul pieţei. De reţinut este şi faptul că, deşi la nivel global vechimea în muncă a fost cotată ca un factor puţin important, europenii au făcut notă discordantă: 55% din companiile europene au declarat că iau în considerare senioritatea în stabilirea politicilor salariale.
Piaţa cere sistemele part-time, flexi-time şi tele-working
Angajatorii au avut multe bătăi de cap şi cu varietatea regimurilor de muncă pe care au fost nevoiţi să le gestioneze. 63% din respondenţi au observat o creştere a diferitelor forme de angajare, faţă de sistemul contractual clasic. Cea mai semnificativă creştere s-a înregistrat pe continentul asiatic. Analiştii spun că interesul mărit pentru sistemele part-time, flexi-time, job-sharing, tele-working etc., se datorează presiunilor pieţei. Angajatorii au fost obligaţi să accepte diversificarea sistemelor de lucru, pentru a atrage şi reţine angajaţii care sunt mult mai preocupaţi de găsirea echilibrului între viaţa personală şi cea profesională. Dar şi intrarea unui număr mai mare de femei pe piaţa muncii a determinat adaptarea programelor de lucru la nevoile specifice sexului slab.
Cu toate acestea, majoritatea angajatorilor (86%) anticipează că se vor confrunta cu deficit de personal. Afirmaţie greu de acceptat, în condiţiile în care cam tot atâţia estimează că angajaţii lucrează şi legal, şi la negru. Lipsa calificării adecvate este unul dintre factorii care întreţin această situaţie pe piaţa muncii. Întreprinzătorii nu sunt însă prea interesaţi de investiţia în instruire. Abordarea strategică a pregătirii angajaţilor este excepţia de la regulă. Americanii par ceva mai preocupaţi de investiţia în instruire în vederea creşterii productivităţii şi a calităţii serviciilor. Asiaticii însă îi întrec. Surprinzător, interesul pentru dobândirea abilităţilor manageriale este minim la nivel global, iar europenii fac investiţiile cele mai mici (7%).
Aflaţi în căutarea celor mai bune soluţii pentru afaceri, întreprinzătorii migrează spre zone unde costurile mâinii de lucru sunt scăzute. Este criteriul cel mai important avut în vedere în procesul de relocare a activităţii. Cu adevărat demn de remarcat este faptul că 85% dintre companii au declarat că şi-au mutat o parte din sistemele de producţie şi de servicii în alte ţări. Globalizarea, spun cei mai mulţi, este o oportunitate pentru afaceri.
Capital – Editia nr. 19, data 14 mai 2008
