Patriotismul, între mit și competență
Într-un interviu recent, înainte de a fi internat, fostul președinte Ion Iliescu a oferit o reflecție profundă asupra conceptului de patriotism și a modului în care acesta este adesea înțeles greșit în societatea românească.
Iliescu a avertizat că patriotismul nu ar trebui să fie confundat cu manifestările emoționale exagerate sau cu idolatria unor lideri care promit soluții miraculoase, ci mai degrabă trebuie să fie asociat cu responsabilitate, competență și o abordare pragmatică.
Fostul șef de stat a criticat, fără să-l numească direct, discursul lui Călin Georgescu care propunea o viziune mesianică și izolacionistă pentru România. Potrivit lui Iliescu, adevăratul patriotism presupune încrederea în profesioniști și în forțele constructive ale societății, care trebuie lăsate să-și exercite rolul în cadrul unui cadru european și proatlantic, nu o izolare naționalistă.
El a subliniat că patriotismul nu se măsoară prin simboluri ostentative sau prin retorici populiste, ci prin capacitatea de a pune în valoare talentele și competențele în folosul țării.
Patriotismul ca reflex electoral periculos
De asemenea, Iliescu a observat cum, în România, patriotismul este deseori redus la o modă electorală, reaprinsă din patru în patru ani în mintea unor electori dezamăgiți, care caută soluții rapide și simpliste prin votul unor „eroi” providențiali. Această abordare, a avertizat el, este nu doar eronată, ci și dăunătoare, pentru că poate duce la izolare și la pierderea unei poziții constructive în cadrul comunității europene.
„Patriotismul nu înseamnă să circuli înfășurat într-un drapel pe străzi, sau să inventezi cântece populare și patriotice pentru un așa-zis erou care va salva România de ea însăși. Patriotismul nu e lozincă, nu e retorică, ci competență. Patriotismul bun, corect, e cel în care profesioniștii sunt lăsați să își facă treaba, la momentul potrivit și la locul potrivit. Patriotismul e așadar o atitudine foarte tehnocrată în fața viitorului, pe care îl construiești lăsând talentele să se pronunțe.
Repet, patriotismul înseamnă competență și șanse egale. Nu e suficient să îți iubești țara, trebuie să te și pricepi la a o iubi: adică a o servi. Dar la noi patriotismul e confundat cu atitudini patriotarde, e o modă care se activează o dată la patru sau la cinci ani în mintea celor care, frustrați că România nu e cum și unde și-ar fi închipuit, transformă resentimentul în voință politică.
E și greșit, e și toxic să numești patriotism disperarea fanatică de a vota eroi mesianici care să facă din România o insulă, nu un partener european și proatlantic. Patriotismul nu implică români care să defileze prin corporații în ie și ițari, nici geografii mistice, dacopatie sau suveranitatea vlahilor.
România a mai confruntat asemenea derapaje pe timpul lui Vadim, dar partidele au avut o maturitate de a depăși retorica asta pătimașă și populistă.” a declarat Ion Iliescu într-un interviu pentru Ionuț Vulpescu.
Viața, între acceptare și luciditate
Pe lângă gândurile despre patriotism, Ion Iliescu a vorbit și despre propria sa experiență de viață și „rețeta” longevității. El a mărturisit că niciodată nu i-a fost teamă de viață și că această atitudine l-a ajutat să accepte moartea cu demnitate. Iliescu a explicat că frica de moarte apare mai ales atunci când cineva trăiește cu regretul că nu a realizat ceea ce și-a dorit sau că nu a avut timp să lase ceva în urmă.
Fostul președinte a pus accent pe importanța unei vieți trăite cu responsabilitate și luciditate, în care fiecare să-și personalizeze destinul și să-și îndeplinească datoria față de viață. În opinia sa, idealul nu este o viață perfectă și plină de fantezii, ci una pragmatică, construită cu rațiune și mulțumire pentru ceea ce se realizează.
„Nu mi-a fost frică de viață, și poate tocmai asta face relația cu moartea să fie una decentă. (…) Am trăit viața cu multe viteze, vârste, vocații. Nimeni nu decide pentru sine cât trăiește. Am trăit ce mi s-a dat și ce am construit. Cu siguranță, faptul că nu am avut acces la social media mi-a prelungit viața…
Îți e frică de moarte atunci când trăiești frustrat că nu ai făcut ce ai fi vrut și nu mai ai timp să salvezi ceva din ceea ce ai gândit pentru tine sau pentru alții.
E important ca fiecare să simtă și să știe că viața merită trăită nu doar pentru că ți s-a dat, ci pentru că ai o datorie față de ea: să o personalizezi, să o faci să fie viața ta, nu viață, pur și simplu.
Rețeta nu e să ai o viață fabuloasă și fericită pe care să o urmărești cu imaginația, ci o viață pragmatică și pe cât cu putință lucidă și mulțumitoare, pe care să o construiești cu rațiunea. Imaginația a făcut multă lume nefericită. În rest, frica de moarte echivalează cu frica de a fi om. Face parte din ontologia noastră. Să nu ne fie frică să fim oameni.”, a spus fostul președinte al României.
