O istorie dureroasă în familia lui Ion Iliescu
Viața personală a fostului președinte Ion Iliescu, deși adesea ascunsă în spatele scenei publice, ascunde o poveste profundă despre suferință și încercări în sânul familiei sale. Povestea fraților săi, trei la număr, este marcată de tragedii care au lăsat urme adânci în sufletul fostului lider.
„Am avut trei fraţi, dar toţi trei au murit. Eu sunt cel mai în vârstă dintre cei patru fraţi. S-au dus toţi, pe rând…”, a mărturisit Ion Iliescu, vorbind cu sinceritate despre rudele sale de sânge.
Primul care a plecat dintre frați a fost Eugen, un inginer electrician dedicat profesiei sale, care și-a găsit sfârșitul în Irak, la Kirkuk, în urma unui infarct suferit pe șantier. Această pierdere a coincis cu o perioadă dificilă pentru Ion Iliescu, care în acel moment trecea prin încercarea excluderii de la Institutul Apelor.
„Lucra pe un şantier în Irak, la Kirkuk. A făcut infarct şi a murit acolo. În acea perioadă eu fusesem dat afară de la Institutul Apelor şi, cu greu, după trei luni, mi-am găsit un loc de muncă la editură. În acest timp, el venea în ţară, într-un coşciug sigilat”, a rememorat Iliescu.
Cel mai tânăr dintre frați, Mihai, care s-a remarcat prin inteligență și pasiunea pentru limbi străine — de la araba, până la rusa, italiana și engleza —, a pierdut lupta cu o boală grea: cancerul pulmonar. Fumatul intens i-a adus această suferință necruțătoare, iar în ciuda minții sale sclipitoare, Mihai s-a stins înainte de a împlini 60 de ani.
„A avut cancer la plămâni, fiind un fumător înrăit. Poate cel mai inteligent dintre noi, Mihai a studiat limba arabă, dar şi când a fost maică-mea plecată în Rusia, a prins din mers limbile rusă, italiană, engleză; avea o minte foarte ageră. A murit la mai puţin de 60 de ani”, a mai povestit Iliescu.
Atât Ion Iliescu, cât și unul dintre frații săi au murit din cauza aceleiași boli grave.
Ultimul frate al fostului președinte, Crișan, a părăsit viața în 2005, după ce, după anul 1990, a ales să se retragă din ochii publicului, încheind astfel o eră a unei familii care a cunoscut atât faimă, cât și durere.
Secretul longevității lui Ion Iliescu
Fostul președinte al României și-a menținut sănătatea printr-un regim alimentar foarte bine structurat, bazat pe o dietă disociată asistată biochimic. Această metodă, supravegheată de nutriționistul Ion Pop Blaga, a fost un factor important în menținerea vitalității sale până în ultima perioadă a vieții.
Regimul alimentar urma principiul consumului separat al proteinelor, glucidelor și lipidelor, evitând combinarea acestora în aceeași masă pentru a nu suprasolicita digestia. Nutriționistul Ion Pop Blaga a subliniat că această metodă a fost esențială pentru refacerea rapidă a sănătății lui Iliescu, mai ales în condițiile unor afecțiuni cardiace importante.
„Nu văd o altă alimentație (asistată biochimic, prin care proteinele, glucidele și lipidele se consumă separat, nu împreună) care să pună pe picioare un om cu afecțiuni cardiace majore, într-un timp atât de scurt”, a spus nutriționistul Ion Blaga.
Preparatul preferat al fostului președinte
Printre felurile favorite ale lui Ion Iliescu se număra mușchiulețul de vită, gătit după o rețetă specială. Pentru o porție erau folosite 200 de grame de carne, asezonate cu piper boabe, ulei de măsline și puțin coniac. Carnea era prăjită rapid, pentru a rămâne fragedă și roșie în interior, iar sosul era preparat din zeama concentrată obținută prin fierberea oaselor de vită.
Pentru un plus de savoare, mușchiulețul era trecut încă o dată prin tigaie cu piper, iar preparatul era decorat cu roșii cherry și felii de mango, stropit cu o reducție de oțet balsamic și sos de soia.
„După ce ai uns cu puțin ulei mușchiuletul, merge la tigaie. Nu trebuie prăjit prea mult pentru că vita se mănâncă în sange. Cât timp carnea stă la pătruns, pregă tim sosul.
Stingem cu zeama de vită pe care o vom obține din oase de vită fierte câteva ore și gata sosul. Mușchiulețul îl mai tragem în tigaie cât să ia aroma inconfundabilă de piper. Pentru decor avem nevoie de 2 roșii cherry și câteva felii de mango, reductie de otet balsamic cu sos de soia și preparatul este gata”, a detaliat Ion Popa Blaga.
Ion Iliescu și pasiunea pentru sport
La începutul anului 2024, la scurt timp după ce a împlinit 94 de ani, Ion Iliescu a purtat o discuție cu Ionuț Vulpescu, fost ministru al Culturii și unul dintre apropiații săi, în care a vorbit cu entuziasm despre sporturile care îi stârnesc interesul și amintirile din tinerețe.
Deși nu a fost niciodată un fan al fotbalului, sportul cel mai popular în copilăria sa, Iliescu a practicat o serie de alte discipline sportive.
Ion Iliescu mărturisea că urmărea cu plăcere competiții de tenis și snooker, apreciind complexitatea și precizia pe care aceste sporturi le cereau. Vorbea cu admirație despre marele jucător de tenis Roger Federer, pe care îl considera un campion de excepție, și despre legenda snooker-ului Ronnie O’Sullivan, pe care avusese chiar ocazia să-l întâlnească.
„Privesc lumea sportului cu același entuziasm și păstrez plăcerea de a vedea competițiile snooker pentru care ai nevoie întotdeauna de o minte anticipativă și de o reacție calculată față de un set de posibilități și de alegeri circumstanțiale.
M-am bucurat să îl întâlnesc pe Ronnie O’Sullivan. L-am văzut jucând pe Jimmy White. La tenis mă uit des, am fost un mare admirator al lui Roger Federer. Am rămas legat de mulți mari campioni ai noștri.
Am condus cândva Federația de Kaiac-Canoe. Am fost apropiat de Ivan Patzaichin de la începuturile carierei lui. Citesc în continuare ziare pe hârtie. Îmi pare rău că nu mai merg la teatru și la concerte!”, dezvăluia Ion Iliescu, potrivit prosport.ro.
Legături speciale cu lumea sportului românesc
Nu doar ca spectator, Ion Iliescu fusese implicat activ în sportul românesc, conducând Federația de Kaiac-Canoe în trecut. În această calitate, fusese apropiat de marele campion Ivan Patzaichin încă de la începuturile carierei acestuia, urmărind cu mândrie parcursul unuia dintre cei mai iubiți sportivi ai României.
„Am făcut de toate, începând cu mingea de cârpă, de fotbal, pe maidan. Pe vremea mea, când eram la Olteniţa şi aveam opt ani, erau multe terenuri. Ăsta era avantajul copilăriei noastre, cam acolo se desfăşura toată energia copilăriei şi a tinereţii.
Am jucat şi volei, ping-pong, am înotat, am patinat, am schiat. Fotbalul nu mi-a plăcut, era sportul cel mai popular şi cel mai accesibil, pe lângă ţurcă şi toate astea!”, a mai recunoscut Iliescu, conform aceleiași surse.
